Igiena gandului, emotiei si cuvantului sau un fel de ecologie a vietii…
Cuvintele pe care le rostim, emotiile carora le dam drumul in spatiul dintre noi si ceilalti care, apropo, nu e decat un spatiu interior proiectat in afara, la fel cum ceilalti nu sunt altceva decat parte a creatiei si realitatii pe care am cerut-o si am primit-o, sunt felul in care ingrijim fiinta si drumul nostru aici. Sunt o modalitate de a ne arata, exprima, crea.
Si mereu avem de ales cum raspundem unei situatii, mereu putem alege sa fim constienti de ceea ce creeaza cuvintele noastre sau, dimpotriva, sa functionam din inconstienta, lasand fara niciun filtru, emotiile sa iasa si sa creeze prin cuvant.
Constienta este precum sfincterele pentru corp, sfinctere care ne ajuta sa eliminam reziduurile rezultate din digestie, in spatii special amenajate si nu oriunde ne vine. Asa cum nu transformam oricare trotuar, strada sau camera in wc, la fel e important sa fim constienti unde si in cine aruncam „reziduurile” mintii, emotiile. Si cum le traducem in cuvinte.
Anxietatile, frustrarile, nemultumirile se pot transforma foarte usor intr-o flecareala fara de sfarsit a mintii. Tentatia de a duce vorba de colo colo, de a gasi tapi ispasitori, de a judeca, critica, ataca poate fi puternica. Gandurile de atac sunt un pacat dulce, precum mancarea de tip fast-food, caruia multi ii cad in plasa. E ca si cum sa te legi de unul si de altul, sa ridici tonul, sa arunci cuvinte incarcate de virulenta (judecata) este o cale seducatoare de a trai si de a te arata cat de grozav esti facandu-i mici pe altii. Si din cand in cand ne place asta, cum din cand in cand ne place sa mancam fast food…
Insa…
1. Un gand de atac este, in definitiv, o arma indreptata inspre tine. Daca-l hranesti, te agati de el, crosetezi cu el povesti peste povesti, gandul de atac este mediul din care traiesti si creezi mai departe realitate. Nu e ca si cum ceilalti stau in el, atata vreme cat il lasi sa traiasca in mintea ta. Si tot ce lasi sa traiasca in mintea ta este ceea ce alegi sa manifesti.
Crezand ca e doar un gand impotriva cuiva, gasindu-ti si argumente pentru a-l pastra (tu ai dreptate si celalalt nu) si functionand din el, ca si cand il iei de la tine si i-l dai celuilalt, uiti de unde pleaca gandul, cine este sursa, si cine va primi in final in viata sa rezultatul acestei alegeri de a pastra gandul. Uiti ca acolo, afara, e doar imaginea ta si nu faci decat sa lovesti in ea. Deci in tine.
Sa crezi ca sanctionezi pe altcineva cu gandul si cuvantul tau, e ca si cand tu bei otrava si astepti sa i se faca rau celuilalt. Asadar, calea prin care creezi pace si armonie este calea renuntarii la gandurile/cuvintele de atac.
2. Emotia este rezultatul gandului. Cata vreme confunzi ceea ce esti, constiinta, cu emotiile, e ca si cum stai pe cal si crezi ca esti calul. Sau pictezi un tablou si crezi ca esti tabloul. Sigur ca intr-un fel chiar esti asta, dar e doar un rol din multe altele pe care le joaca jucatorul. Iar jucatorul este constiinta ta.
