Psiholog Miruna Stănculescu: Căsătoria în trei – Ea, El și Mama Lui

„Mă simt de parcă m-am măritat și cu soacră-mea” sau „Tot ce face maică-sa e mai bine decât ce fac eu” sau „Mă simt de parcă sunt în competiție cu mama lui”. Altfel spus, semne că relația de cuplu are un participant prea mult – mama lui. Să ne înțelegem, departe de mine lipsa de înțelegere pentru rolul extrem de important al mamei în viața băiatului, al viitorului bărbat. Dar cum ajungem în situația în care viitorul bărbat ajunge unul actual și nimic nu se schimbă? Rolul mamei este la el de activ, în ciuda faptului că băiatul are deja o familie și chiar copiii lui?

Ca de obicei, ne uităm la prea mult dintr-un lucru bun. Da, o relație bună dintre mamă și fiu este esențială. Mama este cea care va pune bazele de „cooperare” din relațiile de cuplu de mai târziu. Un bărbat care își respectă și iubește mama va putea aduce respect și dragoste în relația de cuplu. Dar cum facem diferența dintre o relație mamă-fiu benefică și una care poate distruge o căsătorie sau o relație care ar fi avut șanse de reușită? Eu vă propun să vă răspundeți la trei întrebări. Pentru fiecare dintre ele răspunsul poate reflecta varianta sănătoasă de relaționare sau prea mult dintr-un lucru bun, adică varianta disfuncțională.

 

Trebuie sau ne face plăcere? Răspunsul care reflectă tipul de relație firesc ar fi „ne face plăcere”. Este absolut firesc să vrei să îți vezi părinții, la orice vârstă. Dar este la fel de firesc să faci acest lucru atunci când se încadrează armonios în viața de cuplu, în programul de viață și în preferințele tale. Nu vorbesc despre urgențe, ci despre masa de duminică. Pe care am văzut-o, nu o dată, transformată într-un supliciu. Tipul de relație firesc presupune ca mama lui să poată auzi „îmi pare rău, dar nu putem veni, avem alt program” fără să leșine sau să aibă palpitații. Presupune să poți afirma „am fost la ai lui și m-am simțit bine”. Varianta impusă este reflectată de „trebuie să mergem”. Varianta în care orice alt program al cuplului este decăzut din drepturi de programul pe care îl fac părinții lui sau de obligativitatea nescrisă de a face vizite impuse. O relație se construiește. Iar asta presupune excercitatea liberă a alegerii, bunăvoință, efort conștient și constructiv.

Citeste continuarea: 1 2