Problema initiala:
Iubesc un barbat insurat…e managerul meu. Mi-a parut receptiv la semnalele mele, chiar emotionat. Este arab… totul s-a petrecut fulger. Astazi l-am sarutat pe obraz, iar a doua zi eram deja in bratele lui, sarutandu-ne pasional. Eu am facut miscarea…mi s-a parut un pic socat de impulsivitatea mea. Dupa ce weekendul a trecut m-a sunat sa-mi spuna ca nu poate merge mai departe…ca este ingrozit de atractia dintre noi, ca ma respecta prea mult ca sa ma faca sa sufar… dar sunt sigura ca este altceva la mijloc care imi ascunde… eu vreau sa inteleg unde am gresit si daca mai pot repara ceva. As dori sa am o a doua sansa…Bineinteles ca as fii penibila sa-i cer explicatii…
Orice sfat este binevenit!
Raspuns: Poate chiar te respectă și e realist în privința a ceea ce are de oferit. Sau poate nu vroia decât să vadă până unde poate merge. Important este însă ce anume vrei tu. O relație cu un șef însurat va fi o relație caracterizată de constrângeri. Asta îți dorești? Miruna Stănculescu, psiholog.
Buna ziua, revin la problema ridicata anterior (am expus-o in textul de mai sus pentru detalii). Intre timp am avut cateva discutii cu el, insa raspunzand la intrebarile mele, mai rau m-a adancit in incertitudini. Mi-a spus ca are sentimente pentru mine, ca este atras de mine si mereu va fi atras insa mergand mai departe putem rani oamenii din jurul nostru, in principal familia lui. Si este absolut adevarat si sunt de accord cu acest aspect. Mi-a spus ca religia nu-I permite sa isi minta sotia si de aceea ar fi mai bine sa ramanem prieteni. Nu-si explica de ce am ajuns aici, vazand cat sufar din experienta asta, acum regreta ca nu a dat o sansa relatiei insa acum i se pare prea tarziu (a trecut o luna de atunci); acum este foarte sigur ca nu poate continua relatia. Ne cunoastem de 4 ani, am avut o relatie de servici mai mult decat excelenta si chiar ne simteam bine lucrand impreuna, exista acea chimie care rar o gasesti intre oameni; ne intelegeam din priviri. Mai mi-a spus un lucru care m-a bulversat: daca situatia ar fi fost diferita (daca eu n-as fi fost casatorita la randul meu), deoarece religia nu-I permite relatii in afara casatoriei, s-ar fi casatorit cu mine fara sa stea pe ganduri (arabii pot avea mai mult de o nevasta). Pentru mine, stiind ca are sentimente pentru mine, afland cat de profund gandeste despre relatia noastra (punerea problemei casatoriei cand eu nici nu ma gandeam atat de departe) mi-a ingreunat decizia. Sunt hotarata sa incerc sa-l fac sa se razgandeasca insa mi-e teama ca mai mult il voi indeparta. Deja ma trateaza cu indiferenta ori de cate ori ne vedem si ma simt mizerabil… N-as renunta la o iubire atat de frumoasa pentru niste principii. Sunt constienta de constrangeri si sunt gata sa le accept insa in momentul in care el este indifferent…mi se pare ca se joaca cu mine si m-a pus pe un “pending list” sa ma poata “accesa” cand are chef… Din relatia minunata de lucru a ramas doar o amintire, el evitand mai mereu sa vorbeasca cu mine. Pe de alta parte colegii imi spun ca atat eu cat si el ne-am schimbat mult…el este aproape “absent” la sedinte, distrat….eu nu mai pot zambi tot timpul asa cum o faceam inainte. Deci amandoi ne-am schimbat vizibil pentru ceilalti. Nu stiu ce sa cred: m-a mintit spunand ca are sentimente pentru mine? Merita sa incerc sa-l conving sa dea o sansa relatiei? Si daca da…cum sa fac fara sa-l indepartez mai mult decat am facut-o? Multumesc mult pentru sfaturi.
