Pana pe la doi anisori, micutul tau era foarte expansiv, le zambea tuturor si facea din manuta fiecarei persoane pe care o intalneati. Acum ati ajuns la pragul de trei ani si atitudinea lui s-a schimbat radical: tace malc si nu interactioneaza cu nimeni, ba chiar se ascunde pe dupa picioarele tale cand il intreaba cate cineva cum il cheama si refuza sa faca vreun pas in fata. Probabil esti ingrijorata de timiditatea lui nou descoperita si iti faci tot felul de probleme: o fi normala? e cazul sa faci ceva in privinta asta?
Ei bine, inainte sa te simti stanjenita in fata rudelor ca puiul tau nu scoate o vorba, si pana a te grabi sa-i gasesti un terapeut comportamental, e bine sa afli ca reactia lui este una fireasca la aceasta varsta. Pana la doi ani, toti copiii sunt spontani si exuberanti, indeosebi in interactiunile cu ceilalti; actioneaza fara sa se gandeasca inainte, am putea spune. Insa, intre doi si patru ani, trec printr-o faza de anxietate sociala si incep sa se fereasca (sa se teama) de persoanele pe care nu le cunosc. Cum iti poti ajuta puiul sa depaseasca aceasta etapa? Ofera-i actiune si incurajare, dar si spatiu sa se deschida in ritmul lui.
1. Imbratiseaza-ti puiul si fii recunoscatoare ca e asa cum e
Da-ti seama cat de norocoasa esti ca ai un copil sensibil. Faptul ca e tacut nu inseamna ca are o deficienta sociala sau emotionala. Pur si simplu, e predispus la meditatie, la introspectie, ceea ce iti arata ca gandeste si simte totul mult mai profund. Imbratiseaza-l si iubeste-l din toata inima: cu astfel de oameni in jurul nostru, lumea se transforma intr-un loc mai bun.
2. Nu insista: va deveni si mai introvertit
Oricata bunavointa ati avea, tu si restul familiei, sa-l faceti pe micut sa fie ceva mai infipt (si tentatia de a ajuta un copil timid sa-si depaseasca limitele e foarte mare), ar trebui sa stii din capul locului ca nu-l poti scoate cu de-a sila din starea asta. Mai degraba, concentreaza-te pe urmatorul tel: sa ii creezi acasa un mediu in care micutul sa se simta comod si in care personalitatea lui sa se poate dezvolta natural. Nu iti eticheta niciodata copilul ca fiind „timid” – nu spune asta despre el, mai ales daca te poate auzi, pentru ca va ajunge sa creada ca e ceva in neregula cu el, lucru care il va face sa se inchida si mai mult in sine. Iar atunci cand mergi cu el in vizita la prieteni sau la rude (ori stii ca urmeaza sa primiti musafiri) si ai vrea sa le faca o impresie buna, spune-i dinainte ce anume astepti de la el: sa salute politicos pe toata lumea si sa raspunda frumos la eventualele intrebari din partea celorlalti (poti chiar exersa asta acasa). De asemenea, e foarte important ca, intr-o incapere plina de oameni – cunoscuti sau straini – sa nu atragi atentia asupra copilului de cum intrati pe usa. Lasa-i ceva timp sa se acomodeze cu cei prezenti si incurajeaza-l sa ia cu el jocul preferat, cartea care ii place sau desenele pe care le-a facut, pentru ca adultii sa aiba un punct de plecare in comunicarea cu el.
3. Nu il obliga sa fie in centrul atentiei
Cand puiul tau are un talent deosebit (la muzica, desen, dans sau orice alt ceva), abia astepti sa te mandresti cu el in fata celorlalti si sa le arati ce lucruri frumoase stie sa faca. Ai grija totusi sa nu il pui in centrul atentiei fara sa vrea: intreaba-l dinainte daca i-ar placea sa ofere o demonstratie si incearca sa-l convingi cu blandete daca nu se arata prea dornic. Dar fara sa insisti. Unii copii sunt performeri innascuti: da-le un public, oricat de mic, si lumea e a lor. Altii insa isi apara talentul cu strasnicie si il tin ascuns cat pot de mult. Mai intai, incep sa cante/danseze/deseneze pentru ei insisi; apoi isi fac curaj sa le arate si parintilor; in cele din urma, sunt de acord sa faca o mica demonstratie in fata unui grup restrans, format in mare parte din familia extinsa – dar procesul este unul treptat, iar copilul trebuie lasat sa se deschida exact cat ii spune nivelul lui de confort. Respecta-i dorinta si nu il presa.
Autor: Alexandra NEDELCU
Sursa: AskDrSears.com
Imagine de Alicja de la Pixabay
