Se spune despre tendinţa şcolii de a forma cultură generală că ar ascunde, de fapt, o mentalitate de om sărac, care nu are acces la resurse şi nu are resurse care să-i permită accesul. Şi atunci adună şi păstrează.
Prin curte: sârme, cârpe, şuruburi, piese uzate, bucăţi de lemn, cutii, obiecte vechi. Nu se ştie niciodată când ai nevoie de ele să repari ceva, să cârpeşti, să improvizezi.
În memorie: titluri, autori, date, fragmente de teorii, nume de domnitori, locuri, mănăstiri, oraşe, inventatori. Nu se ştie niciodată când ai nevoie de ele într-o discuţie, „să ai habar despre…”, să improvizezi.
Acum un secol şi jumătate Eminescu scria, referindu-se la şcoală: În zădar în colbul şcolii,/ Prin autori mâncaţi de molii,/ Cauţi urma frumuseţii/ Şi îndemnurile vieţii,// Şi pe foile lor unse/ Cauţi taine nepătrunse/ Şi cu slovele lor strâmbe/ Ai vrea lumea să se schimbe.// Nu e carte să înveţi/ Ca viaţa s-aibă preţ —/ Ci trăieşte, chinuieşte/ Şi de toate pătimeşte/ Ş-ai s-auzi cum iarba creşte.
Peste o sută de ani cei de la Pink Floyd cântau: We don’t need no education./ We don’t need no thought control./ No dark sarcasm in the classroom./ Teacher, leave them kids alone./ Hey, Teacher, leave them kids alone!/ All in all it’s just another brick in the wall./ All in all you’re just another brick in the wall. Eminescu şi Pink Floyd se plâng, la un secol distanţă, de acelaşi lucru.
Despre sistemul de educaţie actual se spune că este conceput pe modelul rezervorului de benzină: suntem umpluţi în tinereţe cu o rezervă iniţială de informaţie care trebuie să ne ajungă pentru tot restul călătoriei prin viaţă. În practică, cei mai mulţi dintre noi termină şcoala numai cu jumătate de rezervor sau chiar mai puţin. Iar pe drum sunt puţine locuri unde poţi să faci plinul. Şi dacă chiar sunt mai multe, nu ştii să foloseşti sistemul de alimentare pentru că nu te-a învăţat nimeni.
Care-i numitorul comun ce leagă cultura generală, sărăcia, Eminescu, Pink Floyd şi rezervorul de benzină? O şcoala tradiţională, croită după interesele statului din secolului al XIX-lea! Cu exces de informaţie, plină de cunoştinţe şi aproape complet lipsită de cunoaştere, superficială, lipsită de profunzime, conformistă, uniformă, nivelatoare, egalitaristă. Educaţia obligatorie şi finanţată de stat a fost (şi pare uneori că a rămas!) mai degrabă un instrument politic, alcătuit cu scopul de a crea oameni loiali şi uşor de manipulat, supuşi autorităţii statului, bisericii, profesorilor şi părinţilor.
Dacă fiii şi fiicele noastre vor absolvi şcoala Aletheea şi se vor îndoi de valorile şi opţiunile noastre, vor respinge ipocrizia şi duplicitatea statului sau pe cea a companiilor şi vor avea curajul să-şi asume o „viaţă altfel”, înseamnă că proiectul şcolii Aletheea a reuşit.
DESCARCA de aici brosura Scolii Private ALETHEEA.
Director adjunct, profesor de istorie Mihai Stamatescu – Scoala Aletheea
