Se estimează că aproximativ o treime dintre elevii care încep şcoala astăzi vor lucra, la finalizarea studiilor, în meserii care nu s-au inventat încă. În această situaţie, întrebarea firească este: ce fel de şcoală ar trebui să urmeze copiii noştri astfel încât să fie pregătiţi pentru o asemenea provocare?
Aparent, o digresiune. Ceea ce urmează este, de fapt, o metaforă şi o provocare la dialog. Oraşele noastre îşi pot explica raţional, cu argumente istorice, originile şi aşezarea. Dacă sunt oraşe comerciale au ieşire la mare sau la altă apă navigabilă, altele sunt situate în mijlocul unor câmpuri fertile propice culturilor agricole, altele pe vârful unor dealuri fiind uşor de apărat şi având un rol militar etc. Las Vegas e situat într-o zonă aridă, cu temperaturi foarte ridicate, nu are acces la resurse de apă, locul nu este potrivit pentru practicarea agriculturii şi nici n-a încercat nimeni vreodată să cucerească acest teritoriu deşertic. Las Vegas este un oraş care nu respectă nicio condiţie de existenţă a unei aşezări şi nicio regulă cunoscută. El este produsul imaginaţiei, al creativităţii şi al inovaţiei. E un oraş unic.
Psihologii spun că orice realizare umană este la fel de unică, indiferent de domeniu. Imaginaţia este sursa creativităţii, iar inovaţia este procesul de punere în practică a creativităţii. Dacă inteligenţa înseamnă diversitate, dinamism şi unicitate, creativitatea este la fel. Ea implică funcţii mentale, combinaţii de abilităţi şi calităţi personale, dar, deopotrivă sensibilitate şi emoţie.
Poate fi şcoala imaginată ca un Las Vegas? De ce n-ar fi o şcoală de calitate una în care copiii sunt fericiţi, se simt bine, vin cu entuziasm, sunt motivaţi, găsesc plăcere şi satisfacţie, îşi educă emoţiile şi îşi exersează sensibilitatea, au autonomie în luarea deciziilor, sunt încurajaţi să fie creativi, sunt optimişti şi privesc cu încredere înainte, îşi verifică şi asumă permanent un sistem de valori, visează, speră, înţeleg şi acceptă diversitatea din jurul lor, îşi trăiesc cu plăcere copilăria, iar viaţa de elev e o bucurie: a cunoaşterii, a simţurilor, a inteligenţei, a mişcării, a succesului. Ar fi preferabilă o şcoală în care „gândesc, deci exist” coexistă cu „simt, deci exist”?
Winston Churchill spunea că „ne modelăm instituţiile, pentru ca apoi acestea să ne modeleze pe noi.” Provocarea aceasta este: cum să remodelăm instituţia numită şcoală? Un răspuns simplu ar fi: reformulând scopurile şcolii. Asta facem noi în școala privată Aletheea, iar în articolele următoare veți vedea cum facem…
Profesor istorie, Mihai Stamatescu
DESCARCA de aici brosura Scolii Private ALETHEEA.
