Buna seara!Am o relatie cu un barbat de aproximativ un an,intre noi este o diferenta de 15 ani,fiecare dintre noi a mai avut relatii…el mai multe si mai de durata.Noi ne-am cunoscut cand fiecare dintre noi avea o alta relatie,nu prea m-a dat peste cap la inceput,ideea este ca m-a convins sa renunt la relatia mea anterioara mult mai repede decat a renuntat el la relatia lui.Astfel am ajuns sa astept vreo doua luni pana ma ramas noi doi,asa cum este si firesc,un cuplu e format din doua persoane,nu mai multe.
In toata aceasta perioada de asteptare, s-a instalat o teama pe care abia dupa ce el s-a despartitit de tipa respectiva si noi deja ne mutasem impreuna am resimtit-o.Teama mea se numeste gelozie.
Din pricina acestei gelozii relatia noastra a avut momente de toxicitate,jigniri,reprosuri…de cele mai multe ori din cauza imaginatiei mele prea bogate,ma gandeam in sinea mea ca sigur si pe mine ma va insela.Asa am ajuns sa-l urmaresc,sa-l controlez,sa-l interoghez….ne certam urat,dar totusi nu ne desparteam,de fapt nici nu-mi doream asta.
Spre surprinderea mea la un moment dat o tipa imi propune sa ma intalnesc cu ea si-mi povesteste ca s-a intalnit cu iubitul meu si ca i-a facut sex oral cand eu eram plecata la parintii mei,dar fiindca el nu-si mai doreste sa se intalneasca cu ea,atunci s-a hotarat sa-mi spuna ce s-a intamplat intre ei.
Se pare ca de ce ti-e frica nu scapi…Bineinteles ca l-am luat la rost,mi-a negat,ne-am certat mult si in cele din urma mi-a recunoscut ca asa s-a intamplat,parca dintr-o data m-am usurat si nu mai eram atat de geloasa,doar bateam din gura si paradoxal nu ma gandeam nici la despartire,nu voiam sa-l pierd.Parca l-am iertat inainte de a afla ca a comis-o.Oare ma va insela din nou?La ce sa ma astept?
El e un baiat foarte bun,muncitor,ambitios,dar si incapatanat …simt ca ma iubeste foarte mult,dar nu-mi arata…e mai rece!
Face parte dintr-o familie mai „dezorganizata”,tatal lui a murit cand era la pubertate,iar mama sa s-a recasatorit in scurt timp,mai are frati..mama lor ii lasa singuri de multe ori acasa,s-au descurcat cum au putut,mi-a povestit ca i-a fost foarte greu,nu prea ii pasa nimanui de ei.
El nu a facut scoala, a muncit dupa moartea tatalui sau,si-a ajutat fratii mai mici si pot spune ca si-a depasit conditia ,adica a facut fata cu succes problemelor de care s-a lovit.
E mult de scris,am facut doar un mic rezumat,as vrea sa stiu cum as putea sa-i arat cat mai bine ca este foarte importat pentru mine,ca-l iubesc mult de tot si ca tot ce-mi doresc e sa fim fericiti impreuna.
Oare bagajul acesta pe care il poarta mereu si anume copilaria ,care lui i-a fost groaznica,ii provoaca toate frustrarile?Duritatea si violenta verbala pe care o afiseaza vine din copilarie ?Dar reticienta de a-si manifesta dragostea fata de mine?Pentru ca ma iubeste mult,altfel nu ar avea nici un motiv sa mai fie langa mine si eu sunt dificila,posesiva,pisaloaga cateodata,studenta,cu bani putini…Asa ca tot ce poate obtine e inima mea!
Vreau doar sa ma sfatuiti cum ar trebui sa ma comport cu el cand poate e mai suparat si nu are chef de jocurile mele?Cum sa-l fac sa se simta iubit,apreciat,cel mai bun si mai frumos pentru mine!!!???
