Buna seara! Am 25 de ani si sunt mamica unei fetite de 5 ani. Relatia de cuplu nu prea merge bine, sotul meu este mai mare decat mine cu 10 ani si avem diferente mari de principii. Adica el este de acord cu idee ca femeie „nu trebuie sa isi depaseasca atributiunile”, acelea de mama, sotie…iar eu nu sunt de acord cu ideea asta, eu consider ca trebuie sa fim tratate ca de la egal la egal. Are o atitudine destul de distanta fata de mine, simt ca nu ii pasa de mine, adica nu ma intreaba ce se intampla cu mine, nu ma intreaba nimic de la serviciu, iar cand i-am reprosat asta mi-a zis ca pt el serviciul este o povara si se gandeste ca si pt mine e la fel, dar nu e asa, pt mine e o placere, chiar daca vin acasa obosita. Ca tata nu am ce sa ii reprosez, se comporta exemplar, dar ca sot…mai putin. Inca un detaliu foarte important, simt ca nu ma mai atrage ca barbat, nu il mai doresc, poate si in urma comportamentului lui. In urma cu ceva vreme a aparut in viata mea un barbat, din pura intamplare, cu care aam contiunuat sa vorbesc, ne-am intalnit de cateva ori, tinand cont ca nu e din oras cu mine nu ne putem vedea mai des si poate e mai bine asa. El a inteles situatia si mi-a spus ca daca nu era fetita mea la mijloc ma lua de langa el…nu stiu ce sa fac, nu vreau sa ma trezesc peste cativa ani ca mi-am irosit tinerea langa sotul meu, de schimbat el nu se va schimba, plus de asta el considera ca nu are nici o vina in relatia noastra, e foarte orgolios. M-a amenintat ca daca voi pleca vreodata de langa el, fetita nu va ramane langa mine, mi-o va lua si imi e teama de asta. I need help! O seara minunata sa aveti!
