Efectul desenelor animate: ce sa faci cand copiii sunt obraznici si sarcastici

Multi copii adora sa se uite la desene animate, oricat de mult sau de putin ii lasa parintii. Mai ales dupa orele de scoala, micutii prefera sa se relaxeze privind la televizor la noi intamplari cu personajele lor preferate.

Multi parinti sunt multumiti ca nu ii lasa mult si deci stau linistiti ca efectul negativ asupra copilului nu va fi asa de mare, de parca el ar fi mereu direct proportional cu numarul de ore petrecut in fata unui post tv pentru copii.

Alarmant este faptul ca multe dintre programele pentru copii promoveaza nu doar violenta fizica, dar si o atitudine sarcastica si de raspuns obraznic pentru copii. Imitand personajele din serial, copiii sunt incurajati sa forteze limitele si sa spuna orice le trece prin minte considerandu-se smecheri si puternici, chiar daca asta duce la ranirea sentimentelor altora.

In unele seriale, personajele principale care sunt egoiste, rautacioase, invidioase, barfitoare, razbunatoare sunt invingatorii. Ei ne fac sa radem, ras stimulat si de rasul de pe fundal montat de producatorii serialului ca sa intareasca simpatia telespectatorului pentru un personaj sau altul. Ei nu patesc nimic daca nu respecta reguli, ba inca cresc in admiratia colegilor. Uau, sunt puternici. Cumva ei reusesc sa scape basma curata si nimeni sa nu aiba nimic cu ei. Obraznicia, ironizarea parintilor sau a celor considerati slabi numai pentru ca respecta ce e corect este la ordinea zilei.

In viata reala, este valabil opusul din serial. Un copil care se tot opune regulilor de bun simt din jurul sau, care are o atitudine negativa si a carui gura vorbeste fara el nu fraiereste pe nimeni si in niciun caz nu devine un invingator aplaudat si ovationat de ceilalti. Sunt agresivi si nimeni nu ii place. Ei capata o reputatie proasta si ajung sa fie respinsi si evitati, fapt ce ii inraieste si mai tare.

Sigur ca sunt si multe exceptii. Sunt momente cand un copil chiar trebuie sa isi ia singur apararea la scoala de exemplu si atunci este nevoie sa adopte acel comportament obraznic pe care il tot vede in unele seriale tv.

Modelul vechi de educare a copilului insista ca el trebuie sa se supuna autoritatii, indiferent ce cere aceasta, sa faca ce i se spune si sa nu puna intrebari, iar de comentarii nici nu incape discutie. Daca acest model ar fi 100% cel corect, ar insemna ca un copil care este rapit, abuzat, umilit, batut ar trebui sa se supuna fara cracnire ca doar adultul care il agreseaza e mare si stie ce face iar el trebuie sa indure.

Copiii nu trebuie educati sa isi inghita si reprime trairile. Sunt momente cand un copil chiar trebuie sa spuna ce ii face rau, ce il deranjeaza, sa invete sa isi exprime sentimentele. Dar trebuie sa invete sa o faca intr-o maniera politicoasa si respectuoasa.

Imagineaza-ti scenariul: copilul tau de clasa 1 refuza sa se duca la culcare. Tu ii inchizi televizorul iar el incepe sa dea spre tine cu picioarele, in semn de miscari de karate sau kick-boxing si sa strige „Ia de aici, mama rea ce esti!”, evident inspirat de ceeace tocmai a vazut la tv.

Cum poti gestiona situatia? Intai de toate trebuie sa iti mentii calmul si sa nu scapi autocontrolul. Nu te infuria. Incepe prin a-i recunoaste trairile: „Inteleg ca esti suparat si ca nu vrei sa mergi la culcare. Dar felul in care te manifesti este inacceptabil in aceasta casa. ”

Daca dai dovada de creativitate, poti sugera o situatie in care comportamentul lui anterior ar fi acceptabil: „Acum, daca eu as fi un tip rau care te rapeste ar fi chiar bine sa tipi si sa vrei sa lovesti asa, insa sa actionezi asa impotriva mamei tale care te iubeste si are grija de tine nu este normal, stii bine asta. Acum nu suntem in desenele animate iar ce vezi acolo e valabil doar acolo. ”

Foto: dreamstime.com