E bine sa dam exemple de comportament copiilor sau nu? Sfaturi de la psihologul Iuliana Margarit

Multora dintre noi ni s-a facut educatie, cand eram copii, cu exemplele. Cartile de povesti erau pline de pilde. BINELE si RAUL erau foarte bine reprezentate prin metafore astfel incat, noi, copiii educati, sa ne dam seama de ele si sa ne responsabilizam alegerile. Si intotdeauna eroul pozitiv iesea invingator, pentru ca noi sa nu prindem drag tocmai de personajul negativ si sa incepem sa-i copiem comportamentul.

Educatie prin puterea exemplului parintilor

Acelasi lucru il facem acum si noi cu copiii nostri. Le dam exemple, astfel incat ei sa poate discerne mai tarziu. Si incepem cu noi insine. Incercam, ne straduim cat de mult putem astfel incat copiii nostri sa invete de la noi. Stim cu totii, copiii fac ceea ce vad.

Vrei sa-ti inveti copilul sa seteze obiective? Seteaza-ti intai tu obiective in viata de zi cu zi si, mai devreme sau mai tarziu, copilul va prelua modelul de la tine. Fa miscare in fiecare zi, si copilul va face si el miscare. Mananca sanatos si copilul se va obisnui sa manance si el sanatos. Si lista exemplelor poate continua. Daca insa ii spui stai calm, cand tu insuti esti agitat sau spui Citeste!, cand tu toata ziua te uiti la televizor si n-ai pus niciodata mana pe o carte in fata copilului, ii vei transmite copilului mesaje confuze. Ii va fi greu sa te creada si sa inteleaga lectia pe care vrei sa i-o transmiti.

Dam sau nu exemple pozitive sau negative din jur?

Daca psihologii sunt de acord cu puterea exemplului parintesc, lucrurile sunt impartite in ceea ce priveste celelalte persoane din jur, cunoscute sau nu.

Sa dam un exemplu: Nu reusesti sa-ti faci copilul sa lucreze temele inainte de joaca. Isi epuizeaza toata energia, apoi la teme e vlaguit si fara putere de concentrare. Cum il convingi, prin puterea exemplului, ca ar fi mai bine sa-si faca temele imediat ce vine de la scoala si apoi va avea timp berechet de joaca?

Citeste si: 5 comportamente gresite ale copiilor si cum sa le vii de hac

Varianta 1 de exemplu pozitiv

“Uite, colegul X si-a facut temele deja si acum se joaca. Iar tu stai si te plangi ca esti obosit! Uite ce bine e de X, ca el acum sta si se joaca! Fa si tu ca el data viitoare si o sa ai si tu mai mult timp liber”.

Multi parinti practica aceasta tactica de a-si motiva copiii caci in mintea lor s-a creat ideea ca este un exemplu pozitiv. Colegul X a procedat corect, e un exemplu demn de urmat de copilul lor. Este posibil ca unii copii sa reactioneze favorabil, stimulati de acest tip de motivatie, dar sunt foarte putini. Cei mai multi vor da si mai mult inapoi. Se va crea un complex de inferioritate pe care putini vor reusi, poate la maturitate, sa si-l corecteze.

Iar specialistii in parenting si psihologii nu sustin sub nicio forma acest mod de asa-zis exemplu pozitiv, desi el este des folosit de parinti in mod spontan.

Varianta 2 de exemplu pozitiv

“M-am intalnit cu colegul X care se juca afara. L-am intrebat de ce nu e la teme la ora asta si mi-a spus ca le-a facut deja. El le face inainte, ca sa aiba seara timp de joaca.”

Vorbim de un exemplu pozitiv, al colegului X care si-a gestionat bine timpul si ii povestiti copilului vostru. Nu-i impuneti nimic, nu faceti comparatii, nu-i tineti predici. El are de analizat doua situatii, cea in care este el si cea a colegului. Si nu va trece mult pana cand va lua decizia inteleapta.

Cum spuneam, acelasi exemplu poate fi asimilat diferit de doi copii diferiti. Tocmai de aceea parintele are o foarte mare responsabilitate. El trebuie sa-si cunoasca atat de bine copilul incat sa stie in ce mod l-ar putea influenta un astfel de exemplu.

Si mai trebuie sa stim ceva: tonul face muzica.

Te mai poate interesa: 5 comportamente ale copiilor pentru care ar trebui sa fii recunosctor. Multi vor spune ca sunt obraznicii!

Sfatul psihologului Iuliana Margarit

Rolul ambilor parinti in cresterea copiilor lor este esential. Sa ai un copil este o responsabilitate uriasa. Sta in menirea noastra sa incurajam personalitati puternice si valoroase, pentru o lume mai frumoasa! “Voi sunteti arcuri, iar ei sagetile insufletite pe care le trimiteti inainte”, spunea foarte frumos, Khalil Gibran in „Profetul”.

Daca tot ce aud copiii sunt frazele plangacioase are parintilor care spun cat de grea este viata, cat de greu le este adultilor la serviciu, cat de insuportabil este seful… atunci ar trebui sa nu ne mire ca acesti copii devin negativisti cu privire la tot ceea ce este in jurul lor. Mai mult decat atat, preluand modelul unor astfel de parinti, copiii vor incepe sa se simta neputinciosi si incapabili.

Nu ii lasati sa va auda spunand: “Nu pot sa fac aia si cealalta”.

Actiunile vorbesc mai tare decat cuvintele, iar daca iti este teama sa realizezi ceva, de ce nu vrei sa vezi ca poti invinge acea teama. Parintii care au o atitudine pozitiva fata de viata se dovedesc a fi mai bune modele pentru copiii lor, care vor fi de asemenea, mult mai increzatori in fortele lor. Fiti un model pentru copiii vostri in viata si de asemenea, incercati sa gasiti pentru ei si alte modele valabile.

In alta ordine de idei nu trebuie sa le spunem copiilor nostrii ca si exemplu comparatia cu alti copii, adica daca copilul tau este mai activ si mai face nazdravanii, iar un coleg sau un prieten de-al lui este mai linistit nu inseamna ca al tau e rau. Nu ii spune niciodata: „uite ce cuminte e x si ce rau esti tu…fi si tu mai cuminte sau fi si tu ca el”. Nu faci decat sa il frustrezi si ceea ce va intelege el va fi de fapt ca tie iti place de acel copil, si nu de el si ca el nu e suficient de bun.

In zilele noastre, cultul celebritatii si al frumusetii fizice ne invadeaza.

Incercati sa le vorbiti si despre oameni care se fac remarcati prin intermediul altor activitati: oameni de stiinta, diplomati, aventurieri, sportivi, filantropi. Daca sunteti parinti de fetite cautati astfel de modele feminine, pentru a le arata ca vor reusi orice isi vor propune in viata.

De asemenea, nu-i lasati sa va auda ca va plangeti in legatura cu aspectul fizic, ca nu va iubiti corpul, fiindca vor lua aceasta parere asupra lor. Parintii care se iubesc pe ei insisi cresc copii care au stima de sine si care isi pretuiesc imaginea. Sa fii increzator in ceea ce stii si in felul in care arati este atat de important astazi.

Imagine de florentiabuckingham de la Pixabay