Crize de nervi la copii. Cum să le gestionezi în funcţie de vârstă

În educaţia copiilor, capitolul crize de nervi la copii, de personalitate sau de tantrum, cum le spun specialiştii care preferă termenul englezesc, este foarte sensibil. Părinţii se frustrează din cauza comportamentului copiilor, copiii, la rândul lor, se frustrează că nu sunt înţeleşi, iar lucrurile se complică. Există oare o portiţă de scăpare? Răspunsul este favorabil. Da, se poate, atât timp când părinţii acordă mai multă atenţie copiilor, se concentrează pe cauze şi nu pe efecte. Iată aşadar ce trebuie să ştii pentru a putea calma crizele de tantrum ale copiilor şi pentru a bifa o nouă problemă rezolvată la capitolul educaţie copii.

Educaţie copii: Ce provoacă crizele de nervi la copii

Pentru a putea reacţiona la un comportament al copiilor, trebuie înţelegi de ce s-a produs. Copiii au o manieră de a privi lucrurile foarte negativ. Ei se gândesc la cât este de nedrept să li se întâmple una sau alta (să-şi piardă jucăriile, să nu rămână acasă şi să se ducă la grădiniţă/şcoală sau că nu primesc atâta atenţie pe cât şi-ar dori din partea părinţilor). Şi atunci, în mintea lor, se creează dorinţa de a fi în control. Până la vârsta preadolescenţei, nimic nu este premeditat. Nici măcar nu conştientizează ce fac şi ce impact va avea asupra celorlalţi comportamentul lor. Însă, dacă ai cedat într-o situaţie, copiii vor şti exact ce să facă data viitoare pentru a obţine acelaşi efect.

Ghid Sfatulparintilor.ro: 100 de expresii care fac rau copiilor, interzise unui parinte bun. Il poti cumpara de aici!

Crize de nervi la copii: Cum să calmezi preşcolarii, şcolarii şi adolescenţii

Uneori, oricât de greu ar părea, cea mai bună modalitate este să faci un pas înapoi şi să-l laşi să se manifeste, mai ales dacă prin ceea ce fac nu-şi pun siguranţa lor sau a altora în pericol. Însă există şi nişte trucuri foarte eficiente.

 

Copii sub 5 ani

Cea mai bună modalitate de a calma un copil mic este să-i distragi atenţia şi, în acelaşi timp, să-i arăţi că-i înţelegi nemulţumirea. Îi poţi spune “Văd că eşti foarte supărat şi aş vrea să te ajut să te calmezi. Ce-ai zice să-mi faci un desen ca să-mi arăţi cât eşti de supărat?”. În locul desenului, poţi alege orice activitate care-i place şi care îi va canaliza energia într-o direcţie pozitivă.

La această vârstă, să pleci “de la locul faptei” poate fi pentru unii copii şi mai frustrant. Şi, în loc să-i calmeze îi neliniştete. Însă poţi rămâne în câmpul lor vizual şi să îţi îndrepţi atenţia către altceva până când se calmează. Copiii au nevoie de un model, iar dacă tu, ca părinte, te isterizezi, te va copia imediat. Arată-i că, deşi eşti nervos, reuşeşti să te calmezi foarte repede, fără să faci crize. Poţi să faci câteva exerciţii de respiraţie, să citeşti o carte, o revistă, să faci curat. E, într-adevăr, dificil să-ţi păstrezi controlul, dar merită efortul de a-ţi învăţa copiii cum să reacţioneze constructiv la nervi. În plus, în acest fel îi arăţi copilului că nu ţi-e frică de el sau de furia lui. Nu-i lăsa impresia că aceste crize de nervi au efect asupra ta, pentru că ele se vor îndesi şi agrava.

Copii de şcoală

Cu copiii de această vârstă se poate discuta. Chiar înainte de a se manifesta vreo criză de furie. Le poţi spune că este OK să fii supărat, însă că furia se poate canaliza înspre ceva pozitiv, şi nu spre ţipete, urlete, aruncarea obiectelor sau insultarea celor din jur. Puteţi chiar să faceţi un joc în care să exersaţi stăpânirea furiei. Unii copii vor prefera să meargă în camera lor, să asculte muzică, alţii să lovească o pernă, alţii să iasă afară şi să facă mişcare. Iar data viitoare când îţi vezi copiii furioşi le poţi reaminti cum pot gestiona. Şi apoi pleci şi îi laşi să se manifeste. Iar când se calmează, discutaţi ce i-a supărat şi ce soluţii pot exista. Învaţă-i să se concentreze întotdeauna pe rezolvarea problemei şi nu pe problemă în sine.

Adolescenţi şi tineri

Aici, lucrurile sunt asemănătoare cu cele explicate mai sus, numai că intervin şi alte modalităţi de calmare. Exerciţii fizice, plimbări, vizite la prieteni, scrierea într-un jurnal. Pot interveni recompensele şi consecinţele dacă furia este manifestată într-o manieră negativă. Fiind vorba de copii mari, atunci când are loc o criză de furie, poţi pleca de-acasă, pentru a te linişti. Iar dacă, atunci, când te întorci găseşti ceva distrus la nervi, e clar că trebuie să suporte consecinţele faptelor lor.

Citeste continuarea: 1 2