Indiferent daca esti casatorit sau nu, continua sa citesti. Iti vei da seama la final cat de important este.
Cand am ajuns acasa in acea seara, sotia mea servea cina. I-am luat mana si i-am spus. Trebuie sa-ti spun ceva. Ea s-a asezat si a continuat sa manance incet. Vedeam durerea din ochii ei. Brusc, n-am mai putut sa deschid gura. Totusi, trebuia sa-i spun ce simt. Voiam divortul. In cele din urma i-am spus. Nu parea suparata de ceea ce-i spuneam, dar m-a intrebat „DE CE?”.
Am evitat sa-i raspund, iar asta a infuriat-o. A aruncat cu tacamurile si a tipat la mine „NU ESTI BARBAT!”. In seara aia n-am mai vorbit. O auzeam plangand. Stiam ca vrea sa afle ce s-a intamplat cu casnicia noastra, insa eu nu-i puteam oferi acel raspuns. Ce sa-i spun? Ca nu o mai iubeam? Ca ma indragostisem de altcineva? Mi-era mila de ea.
Cu un mare sentiment de vina i-am propus un divort amiabil foarte avantajos. Putea ramane cu casa, cu masina si o parte din actiunile mele. S-a uitat la foaia de hartie si mi-a rupt-o in fata. A tipat la mine, dar am luat tipatul ca pe o eliberare a ei. Imi parea rau pentru ea, pentru energia ei pierduta cu mine, pentru tineretea ei irosita cu mine.
In seara urmatoare am venit foarte tarziu acasa. Am gasit-o stand la masa si scriind ceva. N-am mancat. M-am dus direct la culcare. Cand m-am trezit era tot acolo, scriind. Nu mi-a pasat foarte tare si m-am intors in pat. Dimineata mi-a prezentat conditiile ei de divort. Nu voia nimic de la mine. Voia doar o luna. Avea nevoie de 30 de zile in care sa fim o familie normala. Baiatul nostru avea examene si nu voia sa-l perturbe cu un divort. In plus, voia ca in fiecare zi sa o trec pragul, asa cum am facut-o in ziua nuntii noastre. Am acceptat!
Si a venit prima zi. Mi-am dat seama ca nu mi-am mai imbratisat nevasta de multa vreme si cand am luat-o in brate am fost chiar neindemanatic. Cand ne-a vazut baiatul a inceput sa bata din palme bucuros. Pe mine m-a durut, insa, bucuria lui.
A doua zi a fost mai usor pentru amandoi. Ea si-a pus capul pe umarul meu. Ii puteam simti parfumul. Asa mi-am dat seama ca nu am mai fost atent cu aceasta femeie de multa vreme. Avea riduri fine, parul incepea sa-i incarunteasca…
Si asa au trecut zilele si pe masura ce o o luam in brate imi dadeam seama ca este din ce in ce mai usoara. Chiar se plangea ca toate hainele ii sunt largi. Deci nu eram eu mai puternic, asa cum mi-a trecut prin cap la un moment dat.
Si, pe masura ce treceau zilele, iar eu o purtam in brate, gandul de divort era din ce in ce mai departe. Am luat decizia finala. NU voi mai divorta. Dupa ce am anuntat-o pe cealalta, am plecat bucuros spre casa. In drum am trecut pe la florarie, am luat cel mai mare buchet de flori si am scris un bilet: „Te voi trece pragul in fiecare zi a vietii mele, pana cand moartea ne va desparti!”.
Cand am ajuns acasa am gasit-o pe sotia mea MOARTA! Sotia mea a avut cancer, dar eu eram prea ocupat cu cealalta ca sa-mi dau seama ca sufera. Stia ca va muri si ca imi va reda, oricum, libertatea, fara ca baiatul nostru sa treaca si prin trauma unui divort. In ochii copilului meu, eram un sot iubitor…
Micile detalii din viata noastra sunt cele mai importante. NU masina, NU casa, NU contul din banca! Oameni buni, aveti grija de partenerii vostri. Gasiti-va timp pentru ei si construiti-va intimitatea! Acesta este secretul unei casnicii fericite.
Poti sa nu dai share acestui articol, insa daca o faci poti salva o casnicie.
Sursa + foto: seenox.org
