Familie-Părinţi/Job, bani, cariera

De suflet: Cand te spala ploaia…

17 septembrie 2011, , Vizualizări: ...

Fetita de langa mine fusese la cumparaturi cu mama ei la un mall in apropierea casei noastre. Trebuie sa fi avut vreo 6 ani, avea un par frumos rosu carliontat, pistrui pe fata si un chip inocent ca de inger. Afara ploua cu galeata, acel tip de ploaie cand te intrebi daca nu cumva s-au adunat toti norii deasupra ta si s-a spart cerul.

 

Mai multe persoane, printre care si eu, stateam cu sacosele in mana la intrarea de la mall , asteptand sa se opreasca ploaia cat de cat ca sa putem macar traversa strada.

 

Unii dintre noi erau linistiti, altii iritati ca ploaia le-a dat planurile peste cap, punandu-i in situatia de a intarzia de la munca lor sau de la ce isi planificasera sa faca la acea ora.

 

Pe mine intotdeauna m-a fascinat ploaia. Cumva mi s-a parut mereu ca sunetul ei este sunetul Raiului care trimite apa ca sa spele praful si mizeria – la propriu si la figurat – de pe pamant.  M-au napadit amintirile propriei mele copilarii cand alergam fara nicio grija prin ploaie. Mi-am intampinat amintirile cu bucurie, ca sa imi alunge macar o parte din grijile zilei in care ma aflam.

 

O voce dulce de copil m-a scos din starea hipnotica pe care o aveam in timp ce urmaream picaturile de ploaie cazand pe asfalt.

“Mami, hai sa fugim prin ploaie!” spuse mica fetita roscata.

“Ce ai spus??” o intreba mama ei.

"Hai sa alergam prin ploaie pana la statia de autobuz!" a repetat ea.

"Nu, draga mea. Vom astepta pana cand se mai opreste macar putin" i-a replicat mama ei.

Fetita pistruita si roscovana a mai asteptat vreun minut si a repetat ca si cum nu ar fi avut acelasi dialog cu mama ei cu putine clipe inainte: "Mami, hai sa alergam prin ploaie. "

 

"Ne vom uda pana la piele daca facem asa" ii raspunse mama ei calm, adancita in gandurile ei, parca amplificate de ploaia care nu dadea niciun semn sa se opreasca.

"Nu, nu ne vom uda, mami. Tu asa ai spus azi dimineata" a zis fetita in timp ce isi lipise corpul de bratul drept al mamei ei.

"In dimineata asta? Cand am spus eu azi-dimineata ca vom alerga prin ploaie si nu ne vom uda?"

"Nu mai tii minte? Cand vorbeai la bucatarie cu tati despre cancerul lui, ai spus: ‘Daca Dumnezeu ne va scoate din asta, atunci ne va scoate din orice!”.

 

Intreaga multime care statea acolo, la iesirea din mall, sporovaind unii cu ceilalti, in asteptarea opririi ploii, a amutit. Va jur ca pret de cateva clipe nu s-a mai auzit nimic altceva decat sunetul ploii. Cu totii am tacut. Nimeni nu a plecat sau intrat in mall in urmatoarele minute. Mama fetitei a tacut o vreme, gandindu-se pesemne ce ar trebui sa raspunda copilei.

 

Poate ca unii parinti ar fi ras de replica copilei, spunandu-i ca nu exista nicio legatura intre cele doua situatii. Sau altii ar fi certat-o pentru vorbele “prostesti”. Unii poate ca ar fi ignorat-o cu desavarsire.

 

Dar acela era un moment decisiv din viata acestui copil. Un moment in care sinceritatea ei inocenta putea fi cultivata ca sa infloreasca si sa se transforme in credinta ei viitoare.

 

"Draga mea, ai absoluta dreptate. Hai sa alergam prin ploaie. Daca Dumnezeu va vrea sa ne udam, inseamna ca pur si simplu aveam nevoie de o baie pe cinste trimisa de El" spuse mama.

 

Apoi, mana in mana, au luat-o la fuga prin ploaie spre statia de autobuz. Noi, cei ramasi pe loc, le priveam, zambind sau razand in timp ce ele treceau in goana printre masini si prin balti. Isi pusesera pungile de cumparaturi pe cap, asa, ca pentru orice eventualitate. Evident ca s-au udat pana la piele. Dar dupa ele s-au luat si alti oameni care au rupt-o la fuga, tipand prin ploaie de parca ar fi fost niste copii.

 

Si da, si eu am luat-o la fuga. M-am udat pana la piele. Aveam nevoie de o baie pe cinste trimisa de Sus.

 

Circumstantele sau oamenii iti pot lua tot ceeace posezi material, iti pot lua banii, iti pot lua sanatatea. Dar nimeni, niciodata nu iti poate lua amintirile pretioase…

 

Nu uita sa iti faci timp in viata ta ca sa transformi oportunitatile intalnite in amintiri speciale in fiecare zi.

 

Este un timp pentru fiecare traire si provocare si mereu primim clipe in dar care, in functie de cum le traim, pot face diferenta.

 

 

Sper sa iti faci timp sa alergi si tu prin ploaia ta cat de curand…  

 

 

 

Scrie și tu
Nu necesită conectare click aici pentru toate intrebarile
Aboneaza-te
la Newsletter-ul zilnic
Primeste pe mail noutatile Sfatulparintilor.ro

Recomandări

Cele mai noi

Vezi cele mai noi 100 de articole

Cele mai citite din categorie

Comentarii (3)

  1. claudia79 spune:

    FRUMOASA POVESTE ADOR PLOAIA

  2. 27ralu spune:

    Foarte emotionant.interesanta comparatie a facut fetita.

Comenteaza

Meniu