Nu este niciodata usor sa spui adio unei persoane aflate pe patul de moarte. De fapt, poate fi unul dintre cele mai grele lucruri pe care le ai de facut in viata. Unii dintre oameni s-ar putea chiar in aceste momente sa procedeze astfel. Va prezentam povestea lui John Holland, care a trecut prin acest moment dureros la moartea mamei sale.
In urma cu aproape doi ani mi-am pierdut mama si, totodata, am vazut multi dintre prietenii mei pierzand persoane apropiate. Chiar acum una dintre amicele mele este in spital pe cale sa paraseasca aceasta lume. Se afla intr-o rezerva cu cei dragi in jurul ei.
Chiar daca stiu ca sufletul este etern si eu sufar cand cineva apropiat isi da ultima suflare. Inteleg, de asemenea, si prin ce trec ceilalti si fac tot ce-mi sta in puteri sa-i ajut. Cand mama mea era pe patul mortii cineva mi-a dat o carticica, scrisa de Hank Dunn – Hard Choices For Loving People. Cartea mi-a fost de un real ajutor. Iata un pasaj pe care as vrea sa-l impartasesc cu voi. Sper ca veti gasi alinare in aceste cuvinte, acum sau poate in viitor ori poate vei oferi la randul tau acest pasaj cuiva pentru ca nimeni nu este niciodata pregatit cand cineva drag pleaca dintre cei vii pentru totdeauna.
<<Un raspuns natural la posibilitatea pierderii cuiva apropiat este sa se agate de ea sau sa incerce sa detina controlul. In mod ironic, o astfel de atitudine nu are ca efect o viata libera plina de bucurie, lucruri pe care oricine si le doreste. Multi dintre noi invata sa renunte. Invatam sa renuntam la copilarie si sa acceptam resposabilitatile adultului. Renuntam la copilarie, adolescenta si la incercarile de a le controla. Renuntam la incercarea de a ne gasi fericirea in posesiuni ori cariere. In cele din urma invatam ca trebui sa renuntam la alti oameni iar fericirea noastra sa nu depinda de ei. Pentru a invata aceste lectii, trebuie sa acceptam faptul ca aeste lucruri sau persoane erau, inca de la inceput, daruri.>>
Acest mic pasaj m-a ajutat sa trec de luna care a urmat dupa moartea mamei mele. Am fost extrem de fericit ca am putut petrece mult timp impreuna cu ea: am ras, am plans, ne-am spus unul altuia povesti. M-am asigurat ca are flori proaspete in camera de spital si chiar am arajat ca o coafeza sa vina sa ii aranjaze parul, si a venit si un specialist sa-i faca masaj. Am vorbit despre viata ei, sfarsitul vietii ei, viata dupa moarte si la ce se astepta. I-am spus ca toti cei dragi ei care au plecat acolo inaintea ei o vor astepta si o vor conduce acasa, ba chiar am vorbim si despre semnele pe care mi le va timite. Cu alte cuvinte, m-am bucurat de timpul pe care ea l-a mai avut de petrecut aici, fara sa ma agat de ea.
Citeste continuarea: 1 2
