Dubla sarbatoare astazi pentru Teo Trandafir. Vedeta implineste 44 de ani si se casatoreste cu cel care i-a furat inima: Constantin Iosef. Sfatulparintilor.ro ii ureaza lui Teo La multi ani si Casa de piatra! Multa sanatate si fericire alaturi de cei dragi!

 

Iata un interviu in exclusivitate pe care Teo Trandafir ni l-a acordat la 11 august 2011, la doar cateva luni de la revenirea din Austria.

 

 

 

Teo Trandafir: “Atunci cand Maia deschide gura sa vorbeasca, se face liniste”

 

Teo Trandafir este o femeie norocoasa: are o fetita exceptionala si, de curand, a castigat lupta cu moartea. Dupa mai bine de patru luni petrecute intr-o clinica din Viena din cauza unei pancreatite acute, dupa o perioada in care a stat in coma, Teo Trandafir a renascut. A avut toate motivele din lume sa castige aceasta lupta: acasa o astepta Maia, o fetita deosebita pe care fosta vedeta TV a adoptat-o in urma cu mai bine de sapte ani. Legatura dintre Maia si Teo este una extrem de puternica, si nu de putine ori s-a intamplat ca micuta sa isi uimeasca mama prin gesturile si reactiile ei, dar si prin profunzimea gandurilor sale, prin maturitatea ei. Intr-un interviu acordat in exclusivitate pentru sfatulparintilor.ro, Teo Trandafir a recunoscut ca fetita ei i-a depasit cu mult asteptarile, ca a ramas placut surprinsa atunci cand fiica ei i-a spus, la revenirea din spitalul vienez, ca stia ca nu va muri. Nu ai cum sa nu te emotionezi atunci cand o auzi pe Teo povestind despre fiica sa, nu ai cum sa nu te minunezi cand o auzi pe Maia cum vorbeste cu mama ei si cu cata maturitate vede ea lucrurile. Atunci cand vorbeste despre Maia, Teo Trandafir este vizibil emotionata, si, totodata, mandra din calea afara. Are si de ce: a crescut un copil minunat care, de piatra sa fii, si tot te misca…

 

 

Care e poveste adoptiei Maiei, cum ai ajuns la ea?

Am fost intrebata de niste prieteni daca as fi interesata sa adopt un copil ai carui parinti nu au o situatie tocmai buna. Am zis da. Asta se intampla cand Maia inca era in burta mamei sale. Apoi, fara nici o legatura cu cazul Maiei, au mai aparut alte astfel de oportunitati. Mi-am zis ca e clar un semn, ca e timpul sa adopt un copil. Am tinut sa fie Maia aceea.

 

O cunosti pe mama ei biologica?

Nu, nu stiu nimic despre ea.

 

Dar Maia a intrebat despre ea?

O singura data. I-am spus ca mama ei a facut tot posibilul sa o tina langa ea, dar nu a putut din mai multe motive, care nu au tinut de ea. A inteles. Apoi i-am mai spus ca Dumnezeu a trimis-o in casa noastra.

 

Cand i-ai spus ca a fost adoptata?

Prima si prima oara, pe la vreo 2 ani jumatate.

 

Atat de devreme? Ce a inteles ea la acea varsta?

I-am spus-o sub forma de poveste: ca, inainte de a veni ea in casa mea era trist, eu plangeam mereu. Iar Dumnezeu mi-a trimis-o pe ea, si, de cum a intrat in casa, s-a facut lumina, eu nu am mai plans… La un moment dat a venit la mine si m-a intrebat ce inseamna adoptat, cum ii spuneau copiii rautaciosi. Eu i-am raspuns ca adoptat inseamna adorat, dorit.Ca ea a fost dorita foarte mult si ca a venit la mine exact atunci cand am dorit-o mai mult si mai mult.

 

Ai mai adopta?

Sincera sa fiu, nu s-a pus problema asta. Nu, nu m-as mai baga. Dar sa nu uitam ca exista un factor extrem de important: vointa lui Dumnezeu!

 

Povesteai, la un moment dat, ca atunci cand ai adus-o pe Maia acasa ai trecut printr-un fel de depresie, desi e mult spus depresie…

A fost o perioda plina de trairi intense, de emotii. O mama care naste trece prin perioada asta de care spui tu in primele saptamani dupa nastere. Ai senzatia ca oferi tot, ca ti s-a luat tot si nu primesti nimic pentru ca bebe nu poate vorbi cu tine, nu-ti poate spune ca te iubeste, ca e bine sau nu ceea ce faci tu. De multe ori, ai senzatia ca faci prost ceea ce faci pentru copil. Dar nu ai cum sa nu-ti dai seama, pana la urma, dupa reactiile copilului, daca gresesti sau nu undeva. Revenind la depresie, la trairile emotionale din primele luni de convietuire cu bebe, la mamele care adopta aceasta perioada nu e chiar atat de rea. La noi nu e cum am auzit ca se intampla celor care nasc. Si asta pentru ca, la ele, se produc anumite schimbari hormonale dupa nastere, dar la noi nu. Oricum, de cand am adus-o pe Maia acasa, intotdeauna am facut tot posibilul sa am timp pentru ea, am avut grija sa nu-i lipseasca nimic. Am avut si ajutor in casa, tocmai in ideea de a nu fi eu obosita sau nervoasa, astfel incat sa ma pot ocupa linistita de copil. De fapt, am avut un mare noroc ca a avut cine sa ma ajute. Din nefericire nu toate mamele pot primi ajutor. E greu sa fii relaxata si sa te poti ocupa linstita de copil, fara griji, fara stres atunci cand faci singura toate treburile casnice, mergi la serviciu, ai de suportat un sot mai mult sau mai putin capricios. De aceea, tot timpul i-am multumit lui Dumnezeu ca a avut cine sa ma ajute cu treburile casnice, astfel incat sa fiu la dispozitia Maiei de cate ori a fost nevoie, fara ca vreodata sa ii spun, “lasa-ma ca sunt obosita!”.

 

Ce probleme ai avut cu ea la inceput?

In prima luna, de cum am adus-o acasa, nu a vrut sa pape deloc. Am fost la doctor cu ea si mi s-a spus ca era sanatoasa tun, deci nu era nimic clinic. Apoi am fost si la psiholog. Acesta a spus ca are o veste buna si una proasta: cea proasta era ca Maia a avut un soc ca a fost abandonata. Vestea buna: “daca de pe acum poate avea sentimente atat de puternice, va dati seama mai tarziu ce sentimente va avea fata de dv?”. Acum, Maia e nedespartita de mine.

 

Cum e relatia ta cu Maia?

Maia e un copil special, deosebit, in sensul ca e mai matura la cei 7 ani si un pic ai sai decat copiii de seama ei. E cu totul altceva decat am vazut la mamele obisnuite. Practic, mi-a depasit asteptarile. Ah, si ceva foarte interesant: noi doua semanam foarte foarte bine: amandoua suntem stangace, amandoua suntem un fel de raritate stomatologica – adica nu ne-au cazut maselele de lapte din spate, iar dentistul a trebuit sa ni le sigileze, avem aceleati alergii, amandurora ne plac sau nu ne plac aceleasi lucruri – cu foarte mici exceptii. De exemplu, mie imi plac maslinele, ei nu. Maia mananca pepene galben, eu nu. Hai sa iti mai dau un exemplu. Mie nu-mi place berea. Maia a vrut sa guste de la o prietena din pahar. Atunci eu i-am spus “Nu cred ca o sa iti placa, dar e mai bine sa te convingi singura. Gusta si vezi cum ti se pare”. A luat foarte putin din berea prietenei mele si nu i-a placut deloc. S-a strambat exact asa cum fac eu… Stam foarte mult la sueta, la “barfa” ca sa zic asa, imi da sfaturi profunde… La un moment dat imi spunea sa nu mai gonesc cu masina spre casa sa ajung mai repede la ea de la serviciu, pentru ca ea ma asteapta. “Sa stii ca inteleg ca trebuie sa mergi la serviciu, ca, uneori, trebuie sa stai mai mult. Stiu ca faci astea pentru mine”, mi-a explicat ea.

 

Cum e Maia?

E serioasa, profunda, inteleapta. Atunci cand Maia deschide gura sa vorbeasca, se face liniste in jur… Cand are dreptate, moare cu dreptatea in mana, cum se spune. Nu m-a mintit niciodata pana acum. Dar asta nu inseamna ca nu a incercat sa ma pacaleasca, uneori. De fapt, eu nu i-am spus niciodata ca ar fi mincinoasa, pentru ca nu-mi place acest cuvant. Prefer sa ii zic “pacalicioasa”. Vrei sa iti zic cum e Maia? Mai bine iti spun cum a reactionat ea intr-o anumita situatie si iti vei da seama cum e ea… Am primit de la Mircea (n.r. Mircea Badea, Antena3, “In gura presei”) un baston care seamana ce cel al lui Dr House (n.r. serialul Dr House). Intr-o zi nu stiu ce a zis, ce a facut si, ca sa ii testez reactia, i-am spus ca o bat cu bastonul respectiv. La care Maia mi-a replicat foarte senina sa am incredere in ea si ca, oricum, ea ma cunoaste foarte bine si stie ca nu as face asta niciodata niciunui copil. Zilele trecute am avut o discutie foarte interesanta cu ea. A venit la mine si mi-a spus ca e “inzestrata de la Dumnezeu sa vada dincolo de cuvinte” – am citat-o aici. “Cum asa?”, am intrebat-o. “Uite, atunci cand vine la tine un copil si iti intinde mana si spune ca vrea sa fiti prieteni, tu nu te uiti la mana lui. Te uiti in ochii lui sa vezi daca privirea lui e vicleana”. La 2 ani si 8 luni a facut un lucru care m-a uimit si amuzat, totodata. La o petrecere a dansat cu un baiat de seama ei. Apoi el a dansat cu alta fata. Maia a venit la mine plangand ca a fost tradata. Pentru ea aceea era o drama. Fireste ca mi-a venit sa rad de o asa grozavie, dar nu am facut lucrul acesta in fata ei pentru ca, pentru ea, chiar era o drama si cum era sa rad eu de suferinta copilului meu?

 

Nu cu foarte mult timp in urma ai trecut printr-o perioada nefericita, cand a trebuit sa stai mai bine de patru luni departe de Maia, intr-un spital din Viena. Cum a fost pentru ea aceasta perioada?

Nu prea a dormit cat am fost eu in spital.Mi-a spus la telefon sa nu ma grabesc sa vin acasa ca, Doamne fereste, sa nu ma intorc la fel de bolnava cum am plecat, ca sa stau la Viena cat e nevoie sa ma fac bine. A suportat destul de greu, oricum. La un moment dat, matusa ei imi povestea ca a mangaiat-o pe crestet, iar Maia i-a raspuns “mangaierile tale nu se compara cu ale mamei mele”.

 

Cum a aflat ea de plecarea ta la Viena?

Din presa. S-a supartat foarte rau ca nu i-am spus eu personal ca plec la un spital din Viena. De fapt, dupa ce a aflat din presa de plecarea mea, a spus ca nu are cum sa fi plecat fara sa-i fi spus. Apoi, cand am sunat-o, m-am scapat. I-am spus ca eram semiconstienta.

 

Ai vorbit cu ea despre moarte?

Cand s-a scris in presa ca imi da drumul acasa, toti s-au bucurat, numai ea nu. Spunea ca “mami mai are mult de suferit”. Iar dupa ce am revenit de la clinica din Viena, mi-a spus “stiam ca nu o sa mori!”. Cu mult timp in urma i-am spus ca doar oamenii mor la batranete – dar a fost destul de greu cu ea cand s-au dus Laura Stoica si Madalina Manole. Cat despre mine, i-am spus ca eu voi muri cand ea o sa aiba copii, mai mari decat e ea acum. “Eu nu vreau sa mori, vreau sa fii nemuritoare!”, imi raspunde ea…

 

Sursa foto: Marian Teodorescu