Replica „cine ma iubeste, ma iubeste si asa“ este plictisitoare si nu face decat sa santajeze partenerul – „ma accepti cat o balena sau nu ma iubesti“… Nu-ti (mai) gasi scuze pentru kilogramele in plus!
Ca majoritatea oamenilor (nu doar femeile!) se ingrasa este un lucru care nu mai trebuie dovedit, este suficient sa ne uitam in jurul nostru. Chiar nu vi s-a intamplat niciodata sa va intalniti cu prieteni sau cunostinte pe care nu le-ati mai vazut de ceva timp dupa ce s-au casatorit si sa constatati ca au luat proportii?
Da, este adevarat, de cele mai multe ori acest lucru se intampla mai intai femeilor. S-a constatat ca si tinerii necasatoriti care s-au mutat impreuna incep sa ia in greutate, deci nu casatoria e de vina, ci viata in comun, de cuplu.
De vina sa fie, poate, ritmul mai linistit, „siguranta“ privind dragostea partenerului (adica nu mai este nevoie sa lupt pentru a-l cuceri, a-i castiga atentia si afectiunea, sa pierd noptile gandindu-ma oare ce o face el acum, unde o fi si cu cine), o viata mai ritmata, cu mese cat de cat la ore fixe, mese regulate, mai multe rasfaturi de tip culinar in doi (ca o declaratie de dragoste) etc.
Este limpede si faptul ca metabolismul nostru se mai leneveste dupa varsta de 30 ani,ceea ce duce la ingrasare, indiferent daca exista viata de cuplu sau nu.
Dar nu e mai simplu sa dam vina pe partener sau pe casatorie? Traiul in doi mai aduce si o liniste sufleteasca, o comoditate, o impartire a responsabilitatilor care mai reduce din ritmul zilnic cu care organismul nostru se obisnuise inainte.
Daca te consideri o femeie de casa vei tine sa gatesti – eventual zilnic -, cat mai multe preparate, cat mai gustoase, care se cer gustate, care nu merita sa fie aruncate de pe o zi pe alta (ca doar ai muncit la ele, nu?).
Si le mananci tu, ca sa nu se risipeasca – lucru pe care nu-l faceai inainte, la mama acasa – sau daca stateai singura, te multumeai si cu o zeama lunga si o firimitura de paine, ca doar nu aveai nimic de demonstrat cuiva si, oricum, putina economie nu strica.
Mai apoi apare si bebelusul. Dar sa nu ne pierdem in justificari si scuze: bebelusul, gatitul, viata tihnita, dragostea, orice ar fi in prim plan, sa fim sinceri, nu acestea ingrasa, ci delasarea. Delasarea ingrasa!
Stam ca doi porumbei
Dupa casatorie, cei doi soti savureaza inca, cu mare bucurie, statul impreuna la nesfarsite conversatii, sau chiar fara sa isi vorbeasca, intr-o tandra atingere – de obicei, in fata televizorului, cu un suc, o bere, un vinisor, un castron cu cipsuri, floricele, snaksuri, sandvisuri, prajiturele sau alte delicii.
Inainte de casatorie cei doi mai ieseau, se plimbau uneori cu orele prin parcuri sau in oras; acum, pentru ca au locuinta comuna, nu mai gasesc rostul iesirii la plimbare. Week-endurile nu mai sunt asa de des petrecute la munte, banii pentru asemenea iesiri sunt redistribuiti catre alte necesitati. Si iata cum, in acest mod simplu, economia de miscare – justificata prin economisirea de bani si comoditate – se transforma in depuneri de grasime.
Cateva sugestii
Una dintre cauzele frecvente ale ingrasarii in cuplu este schimbarea obiceiurilor alimentare dupa cele ale partenerului (sotiile) si acceptarea cu voie sau din obligatie a deliciilor culinare preparate de sotie (sotii). Ca urmare, am putea sa echilibram influenta acestor factori (vezi mai jos).
- Daca luati masa impreuna seara tarziu, rezumati-va la un singur fel demancare, usor.
- Pe tot parcursul zilei, mananca din trei in trei ore, incat seara, dupa sase, sa te poti opri.
- Masa principala sa fie in prima parte a zilei daca te tenteaza preparate hipercalorice.
- Daca sotia gateste bine, incearca sa nu accepti mai mult de un fel la o masa.
- Separa desertul de pranz si serveste-l ca pe o masa separata, peste alte trei ore.
- Nu manca ce a ramas la partener in farfurie, chiar daca nu te induri sa arunci la gunoi.
Rezervele din buzunare
Este foarte interesant de cotrobait prin buzunarele, gentile, masinile persoanelor casatorite, chiar si fara copii. Pun ramasag ca nu veti muri de foame. Este imposibil sa nu gasiti o bombonica, biscuiti, ciocolata, snaksuri, ceva, orice care sa poata fi rontait la nevoie.
Parca dintr-o data incep sa se teama de o eventuala perioada de restriste, de o situatie de calamitate in care ar putea ajunge si, Doamne-fereste!, sa ramana nemancati.
Familistii cu copii nu numai ca au mancare pe unde nici cu gandul nu gandesti (pentru eventualitatea ca ar vrea copilul, desigur…), dar se asigura ca este si proaspata – de aceea, consuma (ei, nu copilul) cu regularitate stocul pentru a nu se invechi si il improspateaza mereu. Dar nu uita sa se intrebe cu uimire – cum oare m-am ingrasat, ca doar nu mananc nimic toata ziua? Stresul asta, probabil…
Nu ma mai alege nimeni
„Acum, ca m-am casatorit, nu mai trebuie sa fiu asa de atent sau atenta la cum arat, ca daca o fac, ar putea insemna ca ma intereseaza sa fiu in continuare atractiv/a pentru sexul opus“.
Mare greseala acest mod de gandire! Sau: „Nu ma mai alege nimeni si sotul meu ma place asa cum sunt“. Desi viata demonstreaza mereu contrariul, femeile persevereaza in a se convinge pe sine ca au dreptate…
Nu pretind ca aspectul fizic (citeste „silueta“) este un factor determinant in bunul mers al casniciei, dar uneori poate fi un motiv de racire a relatiei, pentru ca unul sau ambii parteneri au devenit dezagreabili ca infatisare si evita sa-si expuna corpul in contextul relatiilor intime.
Mananc cat doi
Sunt insarcinata, deci – ura! – liber la mancare, ca trebuie sa fac un bebelus sanatos. Se naste bebe, si constat ca am ramas cu 10-20 kg in plus. Nu-i nimic, alaptez si dau jos! Oricum nu o sa dorm noptile, e greu cu copil mic, voi slabi! Si totusi, nu prea se intampla. De ce? Pentru ca de cele mai multe ori mananc la ore nepotrivite si mult sau gust mereu din mancarea copilului, sa o testez, sau nu arunc ce a ramas.
Noi doi impartim mereu totul
Ne iubim mult si suntem dispusi sa impartim totul – nu doar patul, casa, masa, ci si obiceiurile alimentare. A fi parteneri egali in viata e minunat, dar nu si cand suntem la fel de egali in a manca. Barbatii au o masa musculara mai mare si arderi mai intense si au nevoie de – si pot consuma – mai multe calorii decat femeile, fara a creste in greutate.
Daca inainte de casatorie ne cam faceam singuri programul de masa – incercam sa tinem daca nu o dieta, macar o masura corecta in ceea ce mancam -, dupa casatorie obiceiurile alimentare ale partenerului devin contagioase, mai ales in privinta alimentelor „interzise“.
Ne lasam „sedusi“ gatindu-le, cumparandu-le sau gustandu-le de dragul partenerului de viata sau pentru a nu gati de doua ori.
De cele mai multe ori cedam in favoarea mancarurilor care ingrasa, partenerul pofticios nepliandu-se pe alimentele sanatoase preferate de sotul sau sotia sa.