Am avut o sarcina relativ usoara, consider eu, in comparatie cu multe alte prietene care au trait momente de adevarata cumpana . Totusi, n-a fost lipsita complet de factori de risc, de situatii delicate, de momente de panica si complicatii medicale. Concret, m-a necajit si nelinistit o hipertensiune arteriala, iar prin luna a cincea am facut o colica renala de toata frumusetea.
Colica renala a debutat cu dureri abdominale destul de violente, care, ulterior, au cuprins si spatele, in special zona lombara. In caz de dureri, indicatiile doctoritei erau clare: No spa si Uscosin. Stiam ce am de facut; doar ca… durerile n-au cedat, ba dimpotriva, au devenit si mai violente, iar eu marturisesc ca m-am panicat ingrozitor. Era noapte si n-am indraznit s-o sun pe telefonul mobil pe doctorita care-mi urmarea sarcina. Totusi, trebuia sa fac ceva, nu puteam sta si astepta ca ele sa se opreasca de la sine. Mi-era clar ca asta nu se poate intampla. Am decis ca cel mai bine era sa merg la spital, asa ca m-am urcat in masina si m-am dus la Camera de Garda a spitalului unde urma sa nasc. Si am facut foarte bine, fiindca a doua zi dimineata, doctorita mi-a pus un diagnostic clar: colica renala cu posibilitate de avort. Pana la venirea diminetii si implicit a doctoritei mele, mi s-au facut toate investigatiile, inclusiv o ecografie, care a lamurit pe deplin originea durerilor. Bebelusul meu avea o pozitie care presa uretra si rinichiul drept. Mi-a recomandat acelasi tratament (No spa si Uscosin) si repaos la pat pentru cateva zile, pana dispar complet nu numai durerile, dar si orice alta urma de jena.
Nu ignorati niciodata durerile in timpul sarcinii, indiferent de natura si intensitatea lor. Mergeti la spital imediat, nu asteptati ca ele sa treaca de la sine, pentru ca e mult prea riscant. Iar riscul se indreapta in mod direct catre viata bebelusului nostru. O simpla colica renala ne poate da serios de furca, daca suntem tentate s-o ignoram cu desavarsire sau sa ne imaginam ca “trece de la sine”.
Cu hipertensiunea arteriala in timpul sarcinii nu e de glumit. Mai ales ca e ceva ce nu simti, de cele mai multe ori. Eu, una, nu simteam absolut nimic. Imi amintesc ca ma tot intreba doctorita daca nu-mi “vajaie” urechile, daca n-am ameteli, daca nu ma doare capul… Nu simteam nimic din toate astea. Totusi, tensiometrul arata valori din ce in ce mai mari, de la o luna la alta. La inceput aveam valori care se situau la limita tensiunii normale cu a hipertensiunii, care ar fi necesitat tratament, si anume 14 cu 9. Tot ce trece de 14 cu 9 inseamna hipertensiune si presupune tratament.Ei, eu aveam mai mereu ba un 14 cu 10, ba un 15 cu 9, ba un 14,5 cu 9… Apoi, prin luna a cincea, n-a mai coborat sub 15 cu 10. In luna a sasea s-a dus la 16, cu vreo doua varfuri de 18. In fine, mi s-a prescris imediat tratament. Am luat Dopegyt, in cantitatea prescrisa de doctorita, cantitate care a crescut de la o luna la alta, o data cu tensiunea mea. N-am avut probleme si complicatii, fiindca am avut marele noroc ca doctorul meu sa urmareasca asiduu si de la bun inceput tensiunea arteriala, s-o trateze serios si s-o “combata” cu toate analizele posibile. Testele de glicemie si urocultura imi devenisera atat de familiare! Am inteles repede ca nu pot ignora hipertensiunea, pentru ca valorile mari pot impedica dezvoltarea normala fetala. Ritmul in care bebelusul ia in greutate poate fi incetinit considerabil in caz de hipertensiune.Dincolo de pericolul la care ar putea fi supus bebelusul, mai apare si pericolul care pandeste mamica Imediat ce am detectat ca ma confrunt cu acest diagnostic, am aflat ca voi face cezariana si ca nu pot naste natural. Este important sa stii la ce te astepti, sa stii cum o sa nasti, cum si cu ce sa te pregatesti pentru asta.
Daca puteti, cumparati un tensiometru care sa fie la dispozitia voastra pe toata perioada sarcinii. Masurati-va tensiunea regulat, fara sa faceti neaparat o obsesie din asta, mai ales daca stiti ca va incadrati in valori normale. Daca doctorul care va urmareste sarcina nu da semne ca ar fi preocupat ca macar din cand in cand sa va masoare tensiunea, deschideti subiectul si intrebati-l mai multe despre asta. Din experienta va spun ca in Bucuresti si in marile orase cunoscute ca fiind centre medicale, se petrec mai putin astfel de situatii. Dar in oraselele mici nici macar ecografiile obligatorii nu se fac. Nu-ti urmareste sarcina nici un doctor si poti sa consideri ca ai noroc daca nasti cu o asistenta. Mai ales daca va aflati intr-o atare situatie, incercati sa ajungeti cu orice pret la un medic cu ajutorul caruia sa riscati cat mai putin viata bebelusului si propria viata.
