Iata o portie de inspirational de familie pe care v-am pregatit-o conform traditiei noastre de weekend, ca sa va incarcati bateriile, o poveste de suflet cu mult talc, o lectie de viata pe care toti ar trebui s-o urmam…
In timp ce asteptam sa-mi iau prietenul de la aeroport, am trait unul dintre acele momente care-ti schimba pentru totdeauna viata.
In fata mea, la nici doi metri, o familie astepta pe cineva. Si l-am vazut. Era un domn cu doua valize mici. S-a oprit in fata lor si i-a salutat. Si-a lasat bagajele jos si l-a imbratisat cu multa caldura pe – probabil – cel mai mic dintre fii (care avea in jur de 6 ani). Si au stat asa, imbratisati, pentru o buna bucata de vreme, timp in care tatal a zis “Ce bine-mi pare sa te vad, fiule! Mi-ai lipsit atat de mult!”. Fiul i-a raspuns cu aceeasi caldura. “Si mie, tati!”.
Apoi, si-a indreptat ochii catre celalalt fiu (de 9-10 ani). Si, in timp ce-i mangaia obrajii, i-a spus “Ce mare te-ai facut, tinere! Te iubesc foarte mult, Zach!”. A urmat apoi cea mai calduroasa imbratisare pe care am vazut-o vreodata.
In acest timp, o fetita (nu mai mare de 1 an si jumatate) chicotea agitata in bratele mamei, fara sa-si ia vreo clipa ochisorii de la tatal ei. “Buna scumpo!”, a spus barbatul in timp ce lua copilul din bratele mamei. A sarutat-o pe toata fata si a tinut-o strans la piept. Fetita s-a relaxat brusc si si-a pus capul pe umarul tatalui.
Dupa cateva momente, tatal a dat fetita in bratele fiului mai mare spunand “Si ce e mai bun la final!”. Apoi i-a dat sotiei cel mai pasional sarut din cate imi amintesc sa fi vazut vreodata. Au stat ochi in ochi cateva secunde si si-au spus “Te iubesc atat de mult!”. Apoi si-au zambit si s-au tinut de mana. Pentru o clipa m-am gandit la ei ca la doi proaspat casatoriti. Dar avand in vedere varstele copiilor, era clar ca aveau cu mult mai mult.
Ma simteam deja ca un intrus, ca sunt un strain care se afla prea aproape, in intimitatea lor. Erau niste momente sacre, pe care parca le profanam. Fara sa vreau am gandit cu voce tare: “Wow, oare de cati ani sunt impreuna?!”. Si el mi-a raspuns: “Suntem de 14 ani impreuna, iar casatoriti de 12”. Aproape surprins ca mi-a raspuns l-am intrebat din nou: “Si de cat timp sunteti plecat?”. “Am fost plecat doua zile, foarte lungi!”.
Am ramas incremenit. Dupa doar doua zile lipsa, a fost primit cu o asemenea caldura de intreaga familie. Imi inchipuiam ca trebuie sa fi lipsit macar cateva saptamani daca nu chiar luni. “Sper ca atunci cand voi avea 14 ani de relatie cu sotia mea, sa fie la fel de pasionala!”.
S-a uitat atunci in ochii mei cu o privire plina de forta, care mi-a patruns pana in suflet si mi-a spus: “Nu spera, prietene, actioneaza! Dumnezeu sa te binecuvinteze!”
Este important sa fim optimisti si sa avem sperante, insa uneori, indiferent de ceea ce facem, numai cu speranta nu reusim sa traim realitatea propriilor noastre vise!
Viseaza, dar si actioneaza – este una din pildele succesului in viata.
Autor: Michael D. Hargrove
Daca ti-a placut aceasta poveste de suflet si vrei sa citesti multe altele, te asteptam aici.
