Inca un Revelion pe canapea??

(multumim autoarei, membra a comunitatii noastre)

 

Chiar abia asteptam sa vina Revelionul anul acesta. Dupa 15 de luni nebune de graviditate si lauzie, eram convinsa ca in sfarsit o sa scap haturile in distractie si o sa ma lafai in sampanie. Asa ca am inceput sa imi fac planuri sa ma duc cu familia la un hotel fabulos si sa dansez toata noaptea, ca doar merit si eu, nu?, sa imi incarc bateriile si sa ma bucur de mine o noapte macar, mai ales cand ea e prima noapte de dupa lunga perioada in care hormonii se urcasera pe pereti.

 

Apoi, brusc am realizat ca sunt nebuna. Ce voi face cu copilul?? Cine o sa stea cu ea in timp ce eu ma relaxez si ma distrez toata noaptea? O bona??? Ha, ce gluma buna! Cine poate sa accepte sa stea cu copilul meu mic de Revelion? Nimeni. Sigur, si in cazul in care as gasi pe cineva, ar trebui sa am o suma asa de mare de bani pregatita ca sa o platesc incat as ajunge sa nu imi mai permit sa iau taxiul pana la restaurantul petrecerii mele. Dar chiar si daca as avea bani, tot nu m-as incumeta, doar stiu cum gandesc bonele care si ele sunt dornice de propria lor distractie de Revelion si doar pentru bani accepta sa stea 10 ore cu copilul altor oameni.

 

 

Stiu ca pare nebunie si ca multe mame dupa ce nasc se gandesc la Revelionul care vine drept acel prim Revelion cu copilul lor, insa eu m-am gandit ca ar fi un prilej excelent sa imi incarc eu bateriile si astfel sa fiu mai pregatita pentru copilul meu incepand din 1 ianuarie. Acesta este adevarul: imi iubesc foarte mult copilul, dar o noapte departe de viata mea plina de scutece si lapte din 4 in4 ore nu era un capat de tara. Insa de indata ce am realizat ca visul e imposibil de pus in practica, am plans vreo doua zile dupa care mi-am sters din minte orice plan. Chiar nu am bani pentru o bona toata noaptea de Anul Nou si chiar nu am incredere in cineva necunoscut care sa ramana cu copilul. Ei lasa, mi-am zis, e temporara aceasta situatie. Ca si scutecele, si etapa aceasta va trece.

 

Dupa care am avut o alta revelatie: asa va fi in urmatorii 15 ani! Nu o sa ma simt in stare sa imi las copilul singur de Anul Nou, cu vreo bona, niciodata, pana cand ea nu va fi suficient de mare incat sa isi doreasca ea sa petreaca Revelionul cu prietenii. Asta inseamna ca eu voi fi aproape de 50 de ani cand voi putea avea, in sfarsit, ocazia sa fiu libera in noaptea de Revelion. 50!! Pai, la acea varsta, locul meu la petrecerea de Revelion va fi mult mai potrivit pe canapeaua din sufragerie, invatand pe dinafara programele tv ale fiecarui canal!

Asa ca, trista si deprimata, nu imi ramane de facut decat sa ma duc la mica rochie neagra pe care am cumparat-o anul trecut pana sa raman gravida, sa o privesc, sa o pun inapoi in dulap si sa ma resemnez ca nu o sa ma duc nicaieri de Revelion decat. pana in pat, undeva… probabil imediat dupa miezul noptii. 

 

Si asa mi-am amintit cum cea mai buna prietena imi povestea acum cateva luni, dar eu nu o luam in seama, ca Revelionul ei a constat in a-si lua sotul de la serviciu seara tarziu si a incerca sa isi calmeze copilul de 4 luni care plangea continuu speriat de artificii, claxoane de masini la miezul noptii si de vecinii urland "La multi aaaaaniiiii !!". Insa prietenei mele oricum nu ii placea de felul ei sa iasa din casa de Revelion, asa ca nu a deranjat-o prea mult sa continue programul ei static in care tot ce s-a schimbat a fost ca la miezul noptii era si cu un copil mic in brate in fata televizorului.

 

Tot ce pot spera este ca in anii viitori sa ne adunam mai multe familii cu copii mici, copiii sa fie impreuna si sa se joace cat rezista, iar noi sa ne vedem de ale noastre, dupa care sa culcam copiii si noi sa petrecem pana in zori. Asa cred ca toata lumea ar fi fericita.

 

Ce bine ar fi daca nu as avea asteptari de la Revelioane sa recuperez intr-o noapte ce nu am facut la capitolul distractie un an intreg!

 

Cum fac ce fac si ajung sa fiu din nou dezamagita, desi dupa ce am nascut am fost convinsa ca acum ca am copil, nimic nu ma va mai intrista vreodata, ca bucuria maternitatii va anula orice alt motiv de nemultumire? Si acum, auzi tupeu, ma preocupa propria mea distractie! Ma intelege oare cineva? Mai gandesc si alte mame ca mine?