Se întâmplă uneori să ne uitam în oglindă şi să nu fim prea mulţumiţi de dimensiunile imaginii noastre. Sau să îmbrăcăm haine pe care nu le-am mai purtat de o vreme şi să constatăm că în mod subit par a fi intrat la apă.
Fapt este că de cele mai multe ori când luăm în greutate, talia şi şoldurile sunt locurile cel mai predispuse la creşterea în dimensiuni. Sigur că toate zonele corpului nostru sunt afectate de depunerile de grăsime, până şi la faţă ne mai „împlinim” puţin, dar parcă nicăieri nu se vede acest lucru mai bine decât pe abdomen. Adică la hainele care ne veneau atât de bine şi acum abia ne încap. DACĂ ne mai încap! Şi atunci, care este primul nostru reflex, când în sfârşit ne hotărâm să facem ceva în legătură cu asta? Ni se pare normal să ne concentrăm pe zona cu problema şi ne apucăm să facem „abdomene”! Ne impunem un program zilnic de exerciţii destinate abdomenului: fie că e vorba de cel superior sau de cel inferior, sau chiar de muşchii oblici, orice exerciţiu care lucrează zona respectivă este bun pentru noi. Nimic rău până aici… doar că s-ar putea ca asta să nu ne ajute prea mult, mai ales dacă nu continuăm eforturile noastre şi pe alte planuri.
Am vorbit deja despre importanţa unei alimentaţii corecte, însoţită de o activitate fizică regulată. Şi am putea crede că a face zilnic câteva zeci (poate chiar sute) de abdomene este suficient pentru a ne atinge ţelul. Total eronat! Nu mă înţelegeţi greşit: a face zilnic exerciţii pentru abdomen este un lucru foarte util, ba chiar necesar. Cu cât mai variate şi mai numeroase, cu atât mai bine! Se spune chiar că abdomenul este o zonă a corpului care niciodată nu riscă să fie lucrată „prea mult”.
Problema, însă, intervine în momentul în care ne aşteptăm ca aceste exerciţii să dea rezultate mari şi să ducă la scăderi importante ale circumferinţei. Datorită faptului că muşchii implicaţi au o dimensiune (şi o masă) relativ redusă, cantitatea de energie pe care ei o consumă în plus, datorită exerciţiilor, este destul de mică. Este adevărat, vom avea un abdomen tonifiat, circumferinţa lui va scădea întrucâtva, ne vom simţi mai bine şi mai „în forţă” (lucru deloc de neglijat), însă toate aceste beneficii se vor plafona destul de rapid. Iar dacă vom creşte numărul de abdomene, rezultatele nu se vor îmbunătăţi semnificativ (există oameni care fac peste o mie de abdomene zilnic şi tot nu reuşesc să „dea jos burta”).
Soluţia este destul de simplă: trebuie să găsim moduri de a consuma şi mai multă energie! Fie că este vorba de exerciţii de tip aerobic sau cardio (alergare, bicicletă, bandă, stepper etc.), ori despre fitness cu aparate şi greutăţi, trebuie să punem în mişcare cât mai multe grupe musculare, pentru a consuma cât mai multă energie. Şi să nu uităm faptul că un muşchi, odată ce a fost bine exersat, va consuma mai multă energie chiar şi în repaus, până la 24-48 de ore după terminarea exerciţiului! În felul acesta, cu cât adăugăm „abdomenelor” noastre zilnice mai multe exerciţii pentru alte grupe musculare (braţe, picioare, dar şi umeri, piept, spate), cu atât mai câştigaţi vom fi. Şi cu cât lucrăm o grupă musculară mai mare (picioare), cu atât rezultatele vor veni mai repede. Astfel încât, dacă ar fi să ducem raţionamentul la extrem, am putea spune că dacă ar trebui să alegem un singur tip de exerciţiu pentru a ne subţia abdomenul, acela ar fi… genoflexiunile!
Autor: Dan Sulica, asistent universitar UMF, Master of Science NY University
