Ai nevoie musai de cele mai curate ingrediente românești, dacă vrei să gătești… rețete românești! De-aceea am și pornit în căutarea lor. Iar cum Tata Lice, bihoreanul rătăcit în Munții Buzăului, a pus deoparte la Ignat, când a tăiat godăceii de la Chiojdu, și ceva osânzică… grăsime fină, numai bună de pregătit din ea… prăjiturici, aceasta e direcția potrivită. Orice gospodină pricepută știe că nu se compară nici cel mai bun unt cu untura obținută din osânza topită la vremea ei (în dechemvrie) și pusă la păstrare în borcane curate, la rece.
Cum spuneam, știu de unde pot lua cea mai fină osânză pentru cofeturile iernii acesteia răsfățate și n-am să preget să pregătesc chiar zilele astea cornulețele fragede, după rețeta bunicii. Și cum obișnuiesc să-mpărtășesc toate minunile culinare cu domniile voastre, v-o dăruiesc și dumneavoastră, cu cantități și cu secrete.
Ai trebuință de o jumătate de kilogram de făină de grâu din cea bună, cernută proaspăt ca să fie afânată, și de un borcan de 400 g cu untură din osânză. Îți mai trebuie 100 g zahăr pudră și un plic de vanilie, un ou și drojdie de bere cât o nucă, un sfert de litru de lapte, dulceață sau gem pentru umplutură, sare.
Osânza, dacă-i proaspătă, se va da de două ori prin mașina de tocat. Dacă e topită, poate fi folosită ca atare. Se amestecă 300 g osânză cu 100 g făină și se lasă deoparte (nu se va da la rece). Restul de osânză și de făină se amestecă bine cu laptele, drojdia, oul și sarea făcându-se un aluat mai moale, care se lasă la dospit. Când aluatul a crescut, se nivelează cu sucitorulo foaie peste care se întinde din amestecul de făină și osânză pus deoparte, mai nainte. Se împăturește foaia în patru și se dă la rece un sfert de ceas, după care se scoate și se repetă operația. Se va face asta de 4-5 ori.
Citeste continuarea pe ANTENASATELOR.RO.
