Iata o reteta deliciosa culeasa de Simona Lazăr.
„Preuteasa” parintelui Ignatie a fost dintotdeauna femeie vrednică. Ținea casa cu mână de fier, cuhnia, pe cei cinci prunci „dăruiți de Domnul”, parohia întreagă și pe… „taica popa”. Unii spun că până și protopopul „se cam temea” de rigorile ei, când venea în inspecție la parohie și coana Minodora îl poftea la masă. Se temea, dar s-ar fi lăsat tot mai des invitat, mai ales când preoteasa gătea mâncare de pește. Iar dacă din întâmplare mâncarea aceea era „șalău în aspic”, atunci se ruga să fie din belșug la masă.
S-a întâmplat să-i fiu oaspete o dată, iar peștele cu gust suav, topindu-se-n gură, avea să mă facă să-i cer gazdei rețeta. De-mi promiteți că o veți păstra numai pentru domniile voastre și nimeni altul nu o va cunoaște, v-o spun și eu mai departe, pe șoptite…
Un pește de un kil, un kil și-un pic se spală, se curăță de „urechi” și măruntaie. Se desprind fileurile și se taie felii late de vreo trei degete. Oasele, capul, aripioarele, icrele și lapții – dacă e cazul – se pun în cratiță, la fiert, împreună cu o ceapă de mărime potrivită, două foi de dafin, sare.
După o jumătate de ceas, în aceeași cratiță se pun bucățile de șalău, care fierb și ele vreo 10 minute. Atenție, la foc mic, să nu cumva să se sfarme. Se scot apoi ușor bucățile de pește cu spumiera și se așază pe un platou mai adânc, cu mici distanțe între ele – păstrând forma peștelui, pe cât posibil. Se vor pune, la capetele potrivite, capul și coada. Zeama în care a fiert peștele se strecoară, se topesc în ea 10 grame de gelatină, se mai lasă să dea un clocot și apoi se strecoară printr-un șervet (o pânză subțire, albă, curată). Bucățile de șalău le veți orna cu felii de lămaie, de morcov și cu frunze de pătrunjel. Se toarnă deasupra aspicul, cu mare grijă, astfel încât să fie acoperit tot peștele. Se dă la rece.
Mai multe retete delicioase gasiti pe AntenaSatelor.ro.
