Ne-am obișnuit să asociem năutul cu gastronomiile Orientului. Era însă o vreme în care acesta – ca și alte leguminoase uiate ori alungate de prin bucătăriile noastre – se găseau în orice gospodărie de om bun, fie la sat, fie în mahala. Mărturie ne stau și rețetele din „coprinsul” întâielor noastre cărți de bucate. În „Buna menajeră” a Ecaterinei Steriady (colonelu), publicată la Galați în 1871, aflăm rețeta de Supă de nohot. Sau năut…
Luaţi jumătate de oca de nohot şi puneţi-1 într-un vas de cu seara, puneţi un tifon subţire peste vas, puneţi puţină cenuşă şi umpleţi vasul cu apă rece, să stea vasul până a doua zi.
Spălaţi-l într-o apă, curăţaţi-i peliţa de desupra şi puneţi să fiarbă, iar de nu va fierbe nohotul bine, pisaţi-l într-o piuliţă, daţi-o prin sită. Apoi aveţi apă caldă, faceţi o supă cu o ceapă prăjită în untdelemn, tăiată mărunt, apoi pune şi acel nohot, dat prin sită în acea apă caldă cu ceapa şi cu o lingură de untdelemn iar şi bun.
După ce va da două clocote aveţi la supieră franzelă rumenită la foc, tăiată în mici bucăţele şi turnaţi peste ea supa şi o daţi la masă.
Citește continuarea pe ANTENASATELOR.RO.
credit foto AntenaSatelor.ro
