Balmoşului muşcelean, Bogdan Gîlculescu, unul dintre cei mai pătimași gurmeți din prima ceta de scaun a Țării Românești, îi spune: „fondue roumaine”, „alintându-l” și, în același timp, relevând superbul arc în timp și spațiu între ciobanii din Carpați și păstorii din Alpi.
.Respectând regulile oricărui fondue din Alpi, şi balmoşul ciobanilor din Muscel se face din trei feluri de brânză. Mai precis, din brânză de burduf, telemea de oaie proaspătă şi urdă grasă de oaie, căreia i se mai adaugă şi ceva unt de oaie, ingredient pe care, din păcate, nu-l găsim decât la stână sau, cel mult, în locurile unde ciobanii îşi desfac produsele. Se face mai întâi un cir – terci, n.n. – de mămăligă, cu puţin mălai măcinat mai grosier, la moară tradiţională, şi lapte proaspăt muls. Se adaugă brânzeturile şi se lasă să fiarbă uşor până se leagă toate şi se face o pastă cremoasă. Până să-l iau de pe foc, eu torn iute şi-un ciocan de ţuică de prună. Până şi acest ultim amănunt, alcoolul adăugat brânzeturilor, apropie balmoşul carpatin de fondue-ul alpin, în care se toarnă, îndeobşte, un pahar de vin alb. Balmoşul se serveşte cu mămăligă rece sau caldă, însă varianta cea mai „subţire” este aceea în care pui alături cuburi de mămăligă rece. Le înfigi în furculiţele pentru fondue şi le treci prin balmoşul fierbinte, care se lipeşte „cu atâta dragoste” de ele!
Gasesti zilnic retete delicioase pe ANTENASATELOR.RO.
