Psiholog Monica Bolocan: Capcana copilului perfectionist – cand dorinta de “a fi perfect” devine o povara

Copiii care au tendinte perfectioniste sunt adesea apreciati si incurajati de parinti si profesori in aceasta directie. Ce parinte nu isi doreste un copil constiincios, perseverent si performant, pe care sa nu fie nevoie sa il impingi de la spate tot timpul?

Dorinta de a fi perfect, cu toate mecanismele cognitive si mai ales emotionale care ii stau in spate, este in egala masura mostenita genetic si castigata prin educatie. In familiile copiilor perfectionisti gasim adesea exemple de reusite academice sau profesionale inalte.

Exista, insa, doua tipuri de perfectionism: unul “bun”, pozitiv, care duce catre depasirea propriilor limite si progres, si altul “rau”, adeseori patologic, autodistructiv. Intre cele doua extreme exista o mare varietate de combinatii de comportament.

Iata cum se manifesta cele doua tipuri de perfectionism in cazul copiilor:

Semnele perfectionismului “bun”

1. Gaseste placere si bucurie in a rezolva probleme dificile si a finaliza ce a inceput
2. Are o parere buna despre sine, incredere in sine si control intern (perceptia ca de el depinde ceea ce i se intampla, si ca rezultatele obtinute se datoreaza propriilor decizii si efortului depus)
3. Isi stabileste “tinte” provocatoare, dar realiste. Isi asuma riscuri si accepta provocari noi
4. Accepta nereusita ca pe o provocare. Frustrarile il motiveaza pentru a face mai bine
5. Se concentreaza pe punctele tari si pe avantaje. Isi cunoaste limitele, si face eforturi sa si le depaseasca
6. Este pozitiv, plin de energie, si se bucura de reusitele sale. Stie sa se relaxeze si sa isi savureze succesul
7. Traieste sentimentul satisfactiei personale
8. Accepta sfaturile altora si priveste constructiv criticile