Psiholog Monica Bolocan: Sindromul copiilor suprasolicitati in cursa pentru performanta

Suntem inclinati sa credem ca numai adultii pot suferi de oboseala cronica sau burnout, nu si copiii. Coplesiti de dorinta de a creste copii competitivi si performanti, din ce in ce mai multi parinti traiesc cu convingerea ca multitudinea de activitati optionale puse la dispozitie de gradinite, scoli si programe de tip after-school sunt un must-have fara de care succesul in viata al copiilor este compromis. In aceasta viziune, avantajul competitiv se construieste cat mai devreme in viata printr-un cumul de competente si cunostinte variate din care nu pot lipsi cel putin doua-trei limbi straine, sport, arte (pictura, dans, muzica si teatru), plus activitati de dezvoltare cognitiva si emotionala.

Intalnesc din ce in ce mai frecvent copii de 4 – 5 ani care au “programul plin” de dimineata pana seara.

Parintii povestesc cu satisfactie cum micutii lor “nu mai au timp nici sa respire”, programul lor de activitati fiind similar cu cel al unui adult (minim 8 ore pe zi, adesea chiar 10 ore). Lipsiti inca de capacitatea de autoanaliza si de simt critic, copiii mici se implica neconditionat din bucuria de a-si vedea parintii fericiti sau, cel putin, multumiti. Parintii se simt impliniti ca fac totul pentru viitorul copilului lor si nu rateaza nicio sansa pentru a mai pune o caramida la baza succesului de mai tarziu.

Fara indoiala, preocuparea pentru educatia copiilor este absolut necesara si laudabila.

Din nefericire pentru micutii nostri, aceasta preocupare este deviata, uneori, intr-o obsesie care ii transforma pe copii in victimele frustrarilor parintilor lor. Copilul prins in capcana cursei pentru performanta pare a-si pierde, la un moment dat, bucuria de a fi copil. De cele mai multe ori trist, nervos si incercanat, copilul este adus de catre parinti si la psiholog pentru a fi ajutat sa isi recapete dorinta de a reusi.