La început nu apare brusc. Nu vine cu un semnal puternic și nici cu o zi în care un părinte spune: „Gata, nu mai pot.”
De cele mai multe ori începe discret. Poate cu mai puțină răbdare decât înainte. Cu senzația că fiecare zi seamănă cu o cursă care nu se termină niciodată. Cu oboseala aceea care nu trece nici după somn sau după un weekend mai liniștit.
Mulți părinți cred că este doar stres, că este o perioadă mai dificilă sau că trebuie să reziste puțin mai mult. Dar specialiștii vorbesc tot mai des despre un fenomen numit epuizare parentală – o stare aflată undeva între stres și depresie, care poate afecta atât sănătatea emoțională, cât și cea fizică.
Fraza negativă pe care copiii o aud des și care le poate afecta încrederea în sine
Semnul discret pe care mulți părinți îl ignoră: începi să funcționezi pe „pilot automat”
Acesta este unul dintre cele mai subtile și mai importante semnale. Nu înseamnă că nu îți mai iubești copilul. Nu înseamnă că ai devenit un părinte rău. Înseamnă că începi să faci totul mecanic. Pregătești micul dejun, duci copilul la școală, verifici teme, speli haine, organizezi lucruri, rezolvi probleme, dar în interior simți că nu mai ești prezent cu adevărat.
Unii părinți descriu această stare simplu: „Eram acolo fizic, dar mental eram absent.”
Și tocmai aici apare problema: mulți părinți nu observă la început ce se întâmplă. Pentru că încă funcționează. Încă își fac treaba. Încă bifează responsabilitățile. Dar în interior se simt tot mai goi.
Alte semne care pot apărea treptat
Epuizarea emoțională nu arată la fel pentru toată lumea, însă specialiștii au observat câteva simptome care apar frecvent:
- oboseală constantă, chiar și după odihnă;
- senzația că nu mai ai energie pentru nimic;
- iritare sau nervozitate mai mare decât înainte;
- sentimentul că nu faci suficient;
- vinovăție permanentă;
- dureri de cap sau stare fizică de epuizare;
- nevoia de a te retrage de la oameni;
- dificultatea de a te bucura de timpul petrecut cu copilul.
Pentru unii părinți apare și un alt gând dureros: „Nu mai sunt părintele care eram.”
Psihologii spun că părinții fac aceste greșeli, iar și iar, înainte de culcare fără să își dea seama
De ce ajung unii părinți aici?
Nu există o singură cauză. Cercetările arată că epuizarea parentală poate fi influențată de mai mulți factori: lipsa sprijinului, lipsa somnului, perfecționismul, presiunea de a fi „părintele perfect”, numărul mare de responsabilități sau lipsa timpului personal.
Mulți părinți trăiesc cu ideea că trebuie să le facă pe toate: să fie prezenți, răbdători, implicați, organizați, calmi, disponibili și să nu greșească.
Dar specialiștii spun un lucru important:
- Copiii nu au nevoie de părinți perfecți.
- Au nevoie de părinți suficient de buni.
Ce poți face dacă te regăsești în aceste semne?
Primul pas este să nu ignori ceea ce simți. Nu este slăbiciune să recunoști că ești obosit. Nu înseamnă că îți iubești copilul mai puțin.
Specialiștii recomandă câteva lucruri simple:
- să ceri ajutor când ai nevoie;
- să îți faci timp pentru tine fără vinovăție;
- să îți reduci standardele imposibile;
- să dormi cât poți de bine;
- să vorbești cu cineva despre ceea ce simți.
Uneori nu ai nevoie de schimbări uriașe. Uneori ai nevoie doar de cineva care să îți spună: „Nu trebuie să duci totul singur.”
Surse de documentare: cope.org.au, kids.org.uk, pmc.ncbi.nlm.nih.gov