În mod ironic, frica generată de anticiparea singurătății este cea care ne determină să avem comportamente disfuncționale. Pentru că odată ce relația se rupe, de cele mai multe ori, constatăm că dracul nu era chiar atât de negru. A sta doar tu cu tine nu e nici pe departe o experiență neplăcută. În primul rând mărește gradele de libertate, de vreme ce ai de ținut cont doar de tine. Te poți regăsi și te poți reconecta la dorințele și valorile tale.
Tot în mod ironic, dacă relația nu se rupe definitiv, se îmbunătățește. Nu întâmplător, ci pentru că odată ce nu mai există presiunea păstrării ei cu orice chip, devine dintr-o obligație o alegere. Alegem să rămânem în relație pentru beneficiile ei și nu pentru a evita singurătatea.
Definit corect, a nu fi singur nu înseamnă a împărți același spațiu cu cineva, ci conectarea autentică și funcțională cu alte persoane semnificative pentru mine – partener de cuplu sau prieteni sau, în lipsa temporară a acestora, conectarea autentică și funcțională cu propria persoană.
Frica de singurătate nu ne determină așadar să căutam persoana potrivită, ci mai degrabă să alegem orice pentru a avea iluzia că suntem cu cineva.
Autor: psiholog Miruna Stănculescu
www.sfatulparintilor.ro
