Mai departe… Categoria „dependența de tehnologie”, respectiv situația în care partenerul tău de cuplu devine siamez cu telefonul mobil sau tableta sau laptop-ul. Fie că motivele sunt serviciul sau doar relaxarea de după acesta, chestia este că te trezești că cel sau cea cu care te-ai căsătorit te înșeală cu tehnologia din dotare. Toată disponibilitatea și timpul liber se duc pe interacțiunea cu telefonul sau alt device similar, în timp ce tu rămâi pe dinafară încercând ca măgarul din Shreck din secvența de aici să captezi un pic de interes. Ce e de făcut? Realist vorbind, conectarea la realitate sau la relaxare e importantă dar, de vreme ce te-ai străduit să ai o relație, la fel de importantă e și păstrarea legăturii cu partenerul sau partenera ta. Așa că închisul telefonului sau a laptop-ului poate fi o dovadă mult așteptată de atenție și afecțiune.
Să trecem la categoria „ne cunoaștem prea bine pentru sex”. Un filozof zicea mai în glumă, mai în serios că partea cea mai bună a căsătoriei e că faci sex cu cel (cea) mai bun(ă) prieten(ă). In fine, el nu explica chiar așa „politically correct”, dar… altele erau vremurile. Și da, e adevărat. O relație de lungă durată presupune sex în intimitate, însoțit de relaxare și deplină încredere în partener. Ceea ce e ok doar până devine din binecuvântare o problemă. Pentru că de vreme ce celălalt e la îndemână, avem timp și mâine. Și poate că mâine ești mai puțin obosit. Și oricum, de la o vreme, faptul că îl cunoști trece de la intimitate la obișnuință. Când se întâmplă acest lucru apar reproșurile, acuzațiile, certurile. Ce e de făcut? Timp nu există, se face. Nici atracție care se întreține singură nu există. O discuție deschisă și un plan de acțiune vă poate ajuta să depășiți situația și să investiți energia din ceartă în sex.
Ajungem la categoria „or fi ei copiii noștri, dar cine-i responsabil?”. Trăim într-o lume în care vrem să le oferim copiilor cât mai multe posibilități. Cei mici au nevoie să se dezvolte multilateral. Atât de multilateral încât ajung să meargă în fiecare zi undeva. Și pentru că teleportarea funcționează doar în Star Trek, cineva trebuie să-i și ducă. Dacă ești părinte unic, atunci timpul este unica limită. Dar dacă ai un partener, lucrurile se complică. Cumva nu doar timpul este un factor ci și disponibilitatea celuilalt devine inamicul. Când ajungi aici, la reproșuri reciproce despre cine lasă ce deoparte, pentru a duce copiii undeva, e momentul să te întrebi dacă nu cumva parte din dezvoltarea armonioasă a copilului ar și să aibă și doi părinți care se înțeleg și care au timp să respire.
