Zilele devin mai scurte, copiii petrec mai puțin timp afară, iar expunerea la soare scade. Odată cu venirea toamnei, revine și întrebarea pe care mulți părinți o adresează pediatrului: trebuie să îi dau copilului vitamina D și în sezonul rece? Recomandările medicale diferă în funcție de vârstă, alimentație și eventualii factori de risc, iar administrarea unor doze mai mari nu înseamnă automat o protecție mai bună. Ghidurile medicale din România și recomandările internaționale explică de ce vitamina D este importantă, când se folosesc suplimentele și ce trebuie verificat înainte de administrare.
Vitamina D are un rol esențial în absorbția calciului și fosforului și în mineralizarea normală a oaselor. În copilărie, deficitul sever poate provoca rahitism, o afecțiune în care oasele aflate în creștere nu se mineralizează corespunzător. Pot apărea deformări osoase, modificări ale dezvoltării scheletului și, în situațiile severe asociate cu scăderea calciului din sânge, complicații care necesită intervenție medicală.
Organismul produce vitamina D la nivelul pielii sub acțiunea radiațiilor ultraviolete B (UVB), însă sinteza depinde de anotimp, latitudine, gradul de însorire, pigmentarea pielii și timpul petrecut în aer liber. Vitamina se găsește și în anumite alimente, iar în unele situații aportul este completat prin suplimente. Pentru părinți, provocarea constă în asigurarea unei cantități adecvate, fără a transforma prevenția într-o administrare excesivă.
De ce este vitamina D mai importantă toamna și iarna?
În sezonul rece, intensitatea radiațiilor UVB scade, zilele sunt mai scurte, iar copiii petrec adesea mai puțin timp în aer liber. Aceste schimbări pot reduce producția de vitamina D la nivelul pielii. Ghidurile medicale iau în considerare atât anotimpul, cât și particularitățile geografice atunci când evaluează riscul unui aport insuficient.
În România, documentele Ministerului Sănătății privind vitamina D evidențiază influența latitudinii și a sezonului asupra sintezei cutanate. Acestea descriu și factorii care pot crește riscul deficitului, precum alimentația insuficientă, pigmentarea mai închisă a pielii, anumite afecțiuni cronice sau tratamentele care afectează metabolismul vitaminei D.
Totuși, venirea lunii octombrie nu înseamnă că fiecare copil dezvoltă automat un deficit. Un copil sănătos, cu alimentație adecvată și fără factori de risc, nu se află neapărat în aceeași situație cu un sugar, un copil născut prematur sau unul cu probleme de absorbție intestinală. Tocmai de aceea, recomandările de suplimentare trebuie interpretate în funcție de vârstă și de situația medicală.
Vitamina D, stresul și sistemul imunitar. Ce nu ți-a spus nimeni până acum
Câtă vitamina D au nevoie copiii, în funcție de vârstă?
Potrivit National Institutes of Health (NIH) din Statele Unite, aportul zilnic recomandat este de 400 UI pentru sugarii sub 12 luni și de 600 UI pentru copiii și adolescenții între 1 și 18 ani. Aceste valori reprezintă aportul total recomandat, nu o indicație că fiecare copil trebuie să primească automat întreaga cantitate sub formă de supliment.
| Vârsta copilului | Aport zilnic recomandat de NIH |
|---|---|
| 0–12 luni | 400 UI (10 micrograme) |
| 1–3 ani | 600 UI (15 micrograme) |
| 4–8 ani | 600 UI (15 micrograme) |
| 9–13 ani | 600 UI (15 micrograme) |
| 14–18 ani | 600 UI (15 micrograme) |
Există diferențe între recomandările naționale și între schemele preventive și cele terapeutice. De exemplu, recomandările americane și britanice nu utilizează întotdeauna aceleași cantități pentru toate grupele de vârstă. Ghidul pediatric românesc cuprinde la rândul său recomandări privind profilaxia și tratamentul deficitului, inclusiv pentru copiii aflați în situații de risc.
Pentru părinți, distincția este importantă: necesarul nutrițional, doza de prevenție și doza folosită pentru tratarea unui deficit diagnosticat nu sunt noțiuni identice. Dacă un copil primește deja vitamina D din alimentație, din produse fortificate sau din alte preparate, informațiile trebuie luate în calcul înainte de stabilirea suplimentării.
Bebelușii alăptați au nevoie de vitamina D și în sezonul rece?
Recomandările medicale acordă o atenție specială sugarilor alăptați. Laptele matern nu furnizează, în mod obișnuit, întreaga cantitate de vitamina D necesară sugarului, motiv pentru care Centers for Disease Control and Prevention (CDC) recomandă un supliment zilnic de 400 UI pentru bebelușii alăptați exclusiv sau parțial, începând din primele zile de viață.
În cazul sugarilor hrăniți exclusiv cu formulă de lapte, situația este diferită, deoarece formulele sunt îmbogățite cu vitamina D. CDC precizează că suplimentarea nu mai este necesară atunci când sugarul consumă cel puțin aproximativ 946 ml de formulă fortificată pe zi, conform standardelor americane. Acest prag nu trebuie aplicat automat oricărui produs comercializat în România, unde compoziția și recomandările medicale trebuie verificate în contextul local.
La sugarii născuți prematur sau la cei care au anumite afecțiuni, dozele și monitorizarea pot fi diferite. Pentru acești copii, suplimentarea trebuie stabilită de neonatolog sau pediatru, iar părinții nu ar trebui să adapteze singuri cantitatea administrată.
Ce spun medicii pediatri despre vitamina D și timpul petrecut afară?
Dr. Iulius Jugănaru, medic specialist pediatru la Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii „Louis Țurcanu” din Timișoara, a vorbit despre importanța mișcării zilnice și a timpului petrecut în aer liber într-o intervenție la TVR Timișoara, relatată de Edupedu.ro în februarie 2026. Medicul a recomandat părinților să nu renunțe la activitățile în aer liber doar pentru că temperaturile scad și a subliniat importanța expunerii responsabile la soare pentru vitamina D. De asemenea, a atras atenția asupra aerisirii încăperilor, a somnului suficient și a obiceiurilor cotidiene care contribuie la sănătatea copiilor.
Aceste recomandări nu înseamnă însă că timpul petrecut afară poate înlocui, în toate situațiile, suplimentarea. Producția cutanată de vitamina D depinde de nivelul radiațiilor UVB, iar în sezonul rece acesta poate fi insuficient. Expunerea excesivă la soare nu este o metodă recomandată pentru corectarea unui deficit, iar protecția împotriva radiațiilor ultraviolete rămâne importantă. În ceea ce privește dozele, sursa de referință pentru România este Ghidul privind evaluarea și terapia deficitului de vitamină D la gravidă, nou-născut și copil, aprobat de Ministerul Sănătății prin Ordinul nr. 1.240/2019. Documentul descrie riscurile deficitului, criteriile de evaluare și situațiile în care suplimentarea sau tratamentul trebuie adaptate și monitorizate medical.
Cum îți dai seama dacă un copil are deficit de vitamina D?
Deficitul de vitamina D nu poate fi identificat cu certitudine doar din comportamentul copilului. În unele situații nu apar manifestări evidente, iar simptome precum oboseala sau durerile musculare pot avea numeroase alte cauze. În formele severe, deficitul poate afecta mineralizarea oaselor și poate provoca rahitism, în special în perioadele de creștere rapidă.
Ghidul Ministerului Sănătății descrie manifestări precum deformările osoase, întârzierea închiderii fontanelelor, modificările erupției dentare și alte semne clinice asociate rahitismului. În cazul unui deficit sever, pot apărea și tulburări ale metabolismului calciului. Convulsiile sau spasmele severe reprezintă situații care necesită evaluare medicală urgentă.
Diagnosticul nu se stabilește doar pe baza unei suspiciuni. Medicul ia în considerare vârsta, istoricul alimentar, factorii de risc, examenul clinic și, atunci când este indicat, investigațiile de laborator.
Cum să îți crești imunitatea prin administrarea de suplimente cu sinbiotice și Vitamina D
Trebuie să facem analiza vitaminei D înainte de fiecare iarnă?
Nu există o recomandare medicală generală potrivit căreia toți copiii sănătoși ar trebui să își măsoare anual vitamina D înainte de sezonul rece. Ghidul pediatric al Ministerului Sănătății precizează că dozarea de rutină a 25-hidroxivitaminei D, cunoscută și ca 25(OH)D, nu este recomandată persoanelor sănătoase.
Analiza poate fi indicată copiilor cu factori de risc, precum unele boli renale sau hepatice, afecțiuni care reduc absorbția intestinală, obezitate severă ori tratamente medicamentoase care afectează metabolismul vitaminei D. De asemenea, medicul poate recomanda investigații atunci când există suspiciunea clinică a unui deficit sau manifestări sugestive pentru rahitism.
În România există și un program național pentru evaluarea statusului vitaminei D în grupele de risc, în cadrul căruia determinarea nivelului seric se realizează la recomandarea unui medic specialist. Acest program este destinat evaluării medicale a persoanelor eligibile, nu testării automate a tuturor copiilor la începutul iernii.
Din ce alimente pot lua copiii vitamina D?
Vitamina D se găsește în mod natural într-un număr relativ mic de alimente. Printre sursele recunoscute de NIH se numără peștele gras, precum somonul și sardinele, gălbenușul de ou și anumite tipuri de ciuperci. Există și produse alimentare fortificate cu vitamina D, însă compoziția lor diferă de la un producător la altul.
Pentru copiii care au început diversificarea, alimentele potrivite vârstei pot contribui la aportul zilnic de vitamina D. Peștele și ouăle pot face parte dintr-o alimentație variată, ținând cont de recomandările privind introducerea alimentelor și de eventualele alergii. În cazul laptelui, iaurturilor, cerealelor sau altor produse fortificate, părinții trebuie să verifice eticheta, deoarece nu toate conțin vitamina D adăugată.
Alimentația are un rol important, dar obținerea necesarului exclusiv din surse alimentare poate fi dificilă. În cazul copiilor pentru care se recomandă suplimentarea, diversificarea alimentației nu reprezintă automat un motiv pentru oprirea preparatului prescris.
Poate fi periculos dacă îi dai copilului prea multă vitamina D?
Da. Vitamina D este liposolubilă, iar administrarea unor cantități excesive prin suplimente poate provoca toxicitate. Aceasta poate duce la creșterea anormală a calciului din sânge, cu manifestări precum greață, vărsături, sete excesivă, urinări frecvente, slăbiciune și, în cazurile grave, afectare renală.
Riscul poate apărea atunci când sunt combinate mai multe preparate care conțin vitamina D sau când se confundă concentrațiile produselor. De exemplu, un supliment poate conține o anumită cantitate de vitamina D într-o picătură, în timp ce altul poate avea o concentrație diferită. Numărul de picături nu este, prin urmare, o unitate universală de dozare.
Ghidul românesc pentru copii descrie inclusiv situații de exces de vitamina D și necesitatea monitorizării în timpul anumitor tratamente. Din acest motiv, administrarea unor doze terapeutice nu trebuie confundată cu prevenția obișnuită, iar părinții nu trebuie să crească singuri doza în lunile reci.
De ce ai nevoie de vitamina D din soare. Cum iti dai seama ca ai deficienta de vitamina D
Vitamina D poate preveni răcelile și gripa?
Vitamina D are un rol în funcționarea normală a sistemului imunitar, însă dovezile privind prevenirea infecțiilor respiratorii prin suplimentare sunt mai puțin clare decât cele referitoare la sănătatea osoasă.
În ghidul publicat în 2024, Endocrine Society sugerează suplimentarea cu vitamina D la copiii și adolescenții cu vârste între 1 și 18 ani pentru prevenirea rahitismului nutrițional și pentru posibilul beneficiu asupra riscului de infecții respiratorii. Recomandarea privind infecțiile respiratorii este formulată cu prudență, deoarece rezultatele studiilor nu permit concluzia că vitamina D previne sigur răcelile sau gripa.
Administrarea vitaminei D nu înlocuiește vaccinarea, igiena mâinilor, aerisirea încăperilor, somnul adecvat sau evaluarea medicală atunci când copilul este bolnav. De asemenea, nu există o justificare pentru administrarea unor doze mari doar în speranța unei protecții suplimentare împotriva virozelor.
Ce ar trebui să verifice părinții la începutul sezonului rece?
Înainte de a cumpăra un supliment nou, părinții ar trebui să verifice dacă cel mic primește deja vitamina D. Unele preparate multivitaminice conțin această vitamină, iar sugarii pot primi o parte din necesar prin formula de lapte. Este important să fie cunoscute concentrația preparatului, cantitatea administrată și eventualele recomandări medicale existente.
De asemenea, medicul pediatru trebuie informat dacă există boli cronice, tratamente de lungă durată sau alte situații care pot influența necesarul de vitamina D. Dacă suplimentarea a fost prescrisă, schema nu ar trebui modificată doar pentru că s-a schimbat anotimpul. În schimb, o discuție la controlul pediatric obișnuit poate clarifica dacă aportul actual rămâne potrivit.
Vitamina D este importantă pentru copii în fiecare anotimp, iar toamna și iarna aduc motive suplimentare pentru atenție. Recomandările medicale urmăresc asigurarea unui aport suficient, prevenirea rahitismului și evitarea excesului. Cea mai bună decizie nu este neapărat administrarea unei cantități mai mari, ci alegerea unei scheme potrivite vârstei, alimentației și stării de sănătate a copilului.
Surse: Ministerul Sănătății, TVR Timișoara, Centers for Disease Control and Prevention, National Institutes of Health.
Notă: Informațiile prezentate în acest articol au caracter informativ și se bazează pe ghiduri clinice, recomandări ale instituțiilor de sănătate publică și declarații medicale disponibile public. Articolul nu înlocuiește consultația, diagnosticul sau recomandările individuale ale medicului pediatru ori ale medicului de familie. Necesarul de vitamina D și administrarea suplimentelor pot varia în funcție de vârstă, alimentație, dezvoltare și starea de sănătate. Părinții nu trebuie să modifice dozele prescrise sau să utilizeze doze terapeutice fără recomandare medicală.