Uneori, cele mai mici gesturi sau replici pot avea un ecou profund în sufletul unui copil. Nu pentru că părintele ar fi „rău” sau „nepriceput”, ci pentru că mintea copilului absoarbe totul – tonul, cuvintele, expresiile – și le transformă în adevăruri despre sine. Din fericire, aceste greșeli pot fi evitate sau reparate cu blândețe și conștiență, fără mustrări de conștiință inutile. Hai să vedem care sunt cele mai frecvente „scăpări” care pot submina încrederea unui copil și cum le putem gestiona cu grijă.
1. Corectarea constantă a greșelilor
„Nu așa se spune.”
„Ți-am spus de o mie de ori!”
Corectarea repetată și pe un ton critic, chiar și cu intenții bune, poate transmite copilului ideea că greșeala este rușinoasă și că nu e „suficient de bun”. Astfel, se poate instala frica de eșec.
Ce poți face:
Înlocuiește corectura seacă cu o ghidare caldă: „Hai să încercăm împreună o altă variantă” sau „A fost o încercare bună. Ce-ar fi să mai testăm o dată?”. În acest fel, greșelile devin ocazii de învățare, nu surse de rușine.
Cum sa imbunatatesti stima de sine la copii
2. Compararea cu alți copii
„Uite ce frumos scrie Maria!”
„De ce nu ești și tu mai ordonat ca fratele tău?”
Compararea e una dintre cele mai subtile forme de umilire pentru un copil. Îl face să simtă că nu este apreciat pentru cine este, ci doar dacă devine „ca altcineva”.
Ce poți face:
Concentrează-te pe progresul copilului, nu pe diferențele față de alții. Spune-i: „Am văzut că ți-ai dat silința și ai făcut un pas în față. Sunt mândru de tine.”
3. Etichetările
„Ești prea sensibil.”
„Nu ești bun la desen.”
Etichetele – chiar și cele „pozitive” („Ești cel mai deștept!”) – pot constrânge copilul într-o imagine fixă despre sine. Cele negative afectează profund stima de sine, iar cele pozitive pot pune o presiune imensă („Dacă greșesc, nu mai sunt cel mai bun”).
Ce poți face:
Vorbește despre comportamente, nu despre trăsături de caracter. În loc de „Ești leneș”, încearcă „Am observat că azi nu ți-ai făcut temele. Ce s-a întâmplat?”. Astfel, copilul nu se identifică cu o „etichetă”, ci poate învăța din comportamentele sale.
4. Minimalizarea emoțiilor
„Nu ai de ce să plângi.”
„Hai, nu e mare lucru.”
Când emoțiile copilului sunt ignorate sau diminuate, acesta poate învăța că ceea ce simte nu contează sau este „prea mult”. În timp, va evita să se exprime sau va simți rușine pentru ceea ce trăiește.
Ce poți face:
Reflectă-i emoția: „Văd că ești trist pentru că s-a stricat jucăria. E normal să simți asta.” Validarea emoției îl ajută pe copil să se simtă în siguranță cu sine.
5. Lipsa încrederii în capacitățile sale
„Lasă, mai bine fac eu.”
„Nu o să te descurci, e prea greu.”
Când părintele intervine prea des sau nu oferă șansa de a încerca, copilul poate înțelege că nu este capabil și că succesul vine doar cu ajutor din afară.
Ce poți face:
Oferă-i ocazii de autonomie în funcție de vârstă și laudă efortul: „Ai reușit să te încalți singur! A fost greu, dar ai insistat și ai reușit.”
Cum să repari aceste greșeli fără vinovăție?
Greșelile nu sunt un capăt de drum, ci o parte firească din drumul de a fi părinte. Conștientizarea lor este primul pas. Copiii nu au nevoie de părinți perfecți, ci de părinți sinceri, prezenți și dispuși să învețe împreună cu ei.
Un simplu „Îmi pare rău că am ridicat tonul. Era important pentru mine, dar puteam spune altfel.” poate face minuni pentru încrederea copilului în el… și în tine.
Traducere si adaptare din PsychologyToday.com, childmind.org