Burnout-ul parental a devenit una dintre cele mai frecvente forme de epuizare psihică în România anului 2025. Deși inițial a fost asociat cu mamele suprasolicitate sau tații absenți, realitatea post-pandemică, dominată de munca remote, a schimbat radical contextul. Azi, tot mai mulți părinți se plâng de oboseală cronică, iritabilitate și lipsa conexiunii emoționale cu propriii copii.
Datele colectate de psihologi clinicieni arată o creștere în cazurile de burnout parental după perioada pandemiei, când granița dintre viața profesională și cea de familie s-a estompat periculos.
Ce este burnout-ul parental?
Burnout-ul parental este o formă distinctă de epuizare emoțională, provocată de stresul cronic generat de responsabilitățile parentale intense, lipsa timpului personal și presiunea de a „face totul perfect”.
Dacă înainte părinții aveau un ritm mai structurat – job, casă, timp cu copiii – acum, lucrul de acasă aduce o presiune continuă, în care fiecare rol se suprapune fără pauze reale.
Burnout, sindromul care te poate ucide. 12 semne ca ai nevoie de pauza
7 semne că ai intrat în burnout parental
Recunoști 3 sau mai multe dintre simptomele de mai jos? E posibil să ai nevoie de o pauză și o reevaluare a rutinei zilnice:
- Epuizare constantă, chiar și după ce dormi sau iei o pauză.
- Pierderea răbdării față de copil, iritabilitate frecventă.
- Sentimentul de ineficiență – ai impresia că nu faci nimic „destul de bine”.
- Izolare emoțională – nu mai simți legătura cu copilul sau cu partenerul.
- Gânduri de fugă – îți imaginezi cum ar fi „să dispari” pentru o zi, o lună…
- Probleme de somn, anxietate sau lipsa poftei de viață.
- Vinovăție accentuată – mai ales când îți iei timp pentru tine.
Burnout-ul parental nu înseamnă că ești un părinte rău. Înseamnă că ai încercat prea mult, prea mult timp, fără sprijin adecvat.
De ce e mai frecvent în 2025?
După pandemie, milioane de români au migrat către sistemul work-from-home. Iar când biroul devine colțul bucătăriei și întâlnirile se țin cu un copil în brațe, echilibrul dispare.
Psihologii menționează o lipsă de delimitare clară între rolul de angajat și cel de părinte. Te simți vinovat când lucrezi și copilul cere atenție, și vinovat când stai cu copilul și mailurile se adună.
7 soluții validate de psihologi pentru a ieși din burnout-ul parental
Delimitează clar timpul de lucru și cel personal
Una dintre cele mai frecvente cauze ale burnout-ului parental este lipsa granițelor. Când lucrezi de acasă, biroul devine sufragerie, iar deadline-urile se amestecă cu cererile copilului. Psihologii recomandă implementarea unor ritualuri clare de început și sfârșit al zilei de lucru, la fel cum ai avea într-un job fizic.
Exemplu practic: Poți pune o lumină specială pe birou sau o pancartă simplă („Tati/Mami lucrează până la 12:00”). Copiii înțeleg repede regulile dacă sunt explicate calm și sunt constante.
Fă pauze reale, nu „pauze de treabă”
Mulți părinți cad în capcana de a lua „pauze” în care… spală vase, întind rufe sau răspund la e-mailuri. Dar o pauză reală înseamnă deconectare cognitivă
. Psihologii afirmă că pauzele scurte și frecvente îmbunătățesc capacitatea de concentrare și reduc epuizarea.Exemplu practic: Aplică metoda 50/10 – lucrează 50 minute, apoi ia o pauză de 10 în care faci o respirație conștientă, bei apă afară, te întinzi sau doar asculți o melodie liniștitoare.
Ce spun psihologii despre femeile care „dau prea mult”. Între generozitate și epuizare emoțională
Renunță la ideea de a fi „părintele perfect”
Standardele nerealiste sunt combustibil pentru burnout. În era parentingului „instagramabil”, mulți părinți simt că trebuie să fie și creativi, și prezenți, și calmi, și mereu pregătiți cu gustări bio. Dar, așa cum subliniază psihoterapeuții, copilul nu are nevoie de un supererou, ci de un adult autentic și conectat.
Exemplu practic: Întreabă-te zilnic: „Am fost suficient de bun(ă) azi?” – nu „perfect(ă)”. Este în regulă să servești pizza congelată sau să închizi laptopul cu 10 minute mai devreme.
Spune „nu” fără vină
„Da-ul” spus constant tuturor – șefului, copilului, colegilor, partenerului – e una dintre sursele de golire emoțională. Burnout-ul parental se instalează și pentru că părintele nu-și protejează energia. Psihologii încurajează setarea de limite sănătoase, fără a simți rușine sau teamă.
Exemplu practic: Refuză participarea la o ședință dacă e în afara programului sau delegă o sarcină casnică, chiar dacă nu va fi făcută „ca tine”. Exersează: „Nu pot acum, revin după ora 17.”
Transformă activitățile banale în momente de conectare
În loc să te simți vinovat că „nu ai timp pentru copil”, implică-l în activitățile tale, chiar dacă sunt simple sau „neimportante”. Psihologii de dezvoltare subliniază că implicarea copilului în treburile zilnice construiește încredere, cooperare și conexiune emoțională.
Exemplu practic: Lasă copilul să „ajute” la spălatul legumelor, sortatul rufelor, făcutul listei de cumpărături. Dialogul care apare spontan în aceste momente e mai valoros decât o oră de joacă forțată.
Stabilește timp sacru pentru tine, chiar și 10 minute
Mulți părinți cred că nu au „luxul” de timp personal. Dar exact această lipsă duce la epuizare. Psihoterapeuții spun că refacerea resurselor interne începe cu momente mici, dar recurente, în care părintele se regăsește și se recunoaște ca individ.
Exemplu practic: Programează 10 minute în fiecare zi pentru un obicei doar al tău: citit, o cafea în tăcere, yoga, jurnal, dans. Notifică familia, pune în calendar – devine la fel de important ca o ședință.
Caută sprijin – nu ești singur(ă)
Izolarea este amplificatorul perfect al burnout-ului. Din păcate, mulți părinți cred că „doar ei se simt așa” sau că trebuie să gestioneze totul fără ajutor. Psihologii subliniază importanța validării emoționale și a sprijinului extern, fie că e vorba de grupuri online, prieteni sau specialiști.
Exemplu practic: Caută comunități de părinți pe Facebook, discută cu alți părinți la grădiniță/școală, sau programează o ședință de terapie. Efortul tău de a cere ajutor este un act de curaj, nu de slăbiciune.
Burnout-ul parental nu e o slăbiciune, ci un semnal de alarmă.
În 2025, când presiunea de a fi părinte, angajat și om perfect e mai mare ca oricând, e vital să înveți să te oprești, să ceri ajutor și să-ți oferi timp.Pentru că un părinte echilibrat înseamnă un copil mai fericit.
ID 293218475 © Nicoleta Ionescu | Dreamstime.com