Relatia parinti-copii: Spui sau nu copilului tau “Imi pare rau, am gresit fata de tine”?

O problema des intalnita in relatia parinti si copii este “autoritatea” adultului. Conceptia generala din mosi-stramosi pe aceasta relatie este ca parintele este “mare”, stie “multe” si este un “model” demn de urmat. Cu toate acestea, a gresi este omeneste si parintii mai comit si erori in eforturile lor de a modela si educa un viitor adult, provocare deloc usoara. Unele asemenea erori au consecinte suficient de neplacute asupra copilului sau familiei, lasand chiar si rani sufletesti sau fizice, incat este clar ca ai gresit.

Inainte de a analiza acest delicat subiect, e important sa definim ce este aceea o greseala a parintelui fata de copilul sau. Este imposibil de prezentat o lista concreta si finita care sa aduca liniste in sufletul parintilor cum ca, daca anumite fapte sau vorbe ale lor nu apar pe lista, inseamna ca nu au gresit fata de copil.

Ceea ce pentru un parinte este o greseala, pentru un altul este ceva normal fata de care nu are pic de sentiment de culpabilitate.

Cand un parinte greseste fata de copilul sau, el va sti singur numaidecat, instinctiv, pentru ca ii va spune inima imediat si oricine orice i-ar zice cum ca nu a gresit, nu ii va aduce linistea. A gresi implica toate acele actiuni, vorbe, fapte facute cu voie sau fara de voie si care dau parintelui un puternic disconfort, o stare sufleteasca de rau, in el se bat convingeri opuse ca a procedat bine sau nu, regreta sincer vorba, fapta, intamplarea si ar vrea sa dea timpul inapoi.

Greselile vin din anumite credinte si convingeri pe care le purtam cu noi inca din copilarie, care corespund unui sistem de valori mostenit si pe care in prezent il negam pentru ca el nu mai corespunde credintelor si conceptiilor noastre prezente. Acest conflict de interese interior este imediat recunoscut de un suflet de parinte si decide singur cand a gresit sau nu fata de copilul sau.

De ce si parintii, si copiii trebuie sa spuna “Imi pare rau!”

Este atat de usor pentru adulti sa spuna “Imi pare rau!” atunci cand gresesc fata de alti adulti. Si, totusi, atat de greu sa le spuna propriilor lor copii “Am gresit! Imi pare rau! Iarta-ma!”. Cu toatea acestea, parintii isi educa si deseori obliga copiii sa le spuna “Am gresit! Iarta-ma!” la fiecare greseala pe care o fac. Iar aceasta “strategie” poate sa nu fie tocmai corecta. Teama majora este ca daca admiti in fata copilului ca ai gresit iti pierzi din imaginea de “perfectiune”, iti scade autoritatea si pierzi respectul copilului si deci ratezi ca data viitoare sa te mai asculte, deci sfarsesti prin a fi un esec de parinte. Aceasta este teama din spate care ne face sa fim asa de rigizi.