A treia problemă este că celibatul are și avantaje. Nu-i rău deloc să faci ce vrei cu banii tăi, să nu dai socoteală de unde vii și cât ai stat și să găsești un lucru acolo unde l-ai lăsat. Ne căutăm perechea de lungă durată la maturitate. Iar asta vine cu o viață definită după regulile mele. Viața în cuplu o avea ea avantaje dar presupune adaptare la împărțirea spațiului de viață și locativ cu o persoană. Nu ne-o plăcea singurătatea dar, de cele mai multe ori, ne place viața noastră personală. În terapie, eu folosesc un exercițiu. Pun omul aflat în căutarea jumătății care se lasă așteptate să-și reorganizeze șifonierul ca și cum perechea sufletească s-ar muta cu el(sau ea). Ei bine, am parte de proteste și procrastinare cât încape. Dar sigur, e mai simplu să îl înjuri pe Cupidon decât să te gândești cât de inconfortabil și vulnerabil se simte să lași viața ta cea cunoscută pentru una, în comun ce-i drept, dar fără nicio garanție.
Nu zic că nu există noroc sau ghinion în viață. Dar dacă volumul de neprevăzut ajunge la un volum care începe să-mi încurce viața, nu e conspirație. De cele mai multe ori, înseamnă doar că am nevoie să îmi fac ordine cu spirit de răspundere în propria ogradă existențială. Să înțeleg ce caut pentru că, în căutarea unei perechi, suntem între ciocan și nicovală. De-o parte ne presează frica de singurătate, cea care ne îndeamnă la căutare. De partea cealaltă, se află teama de a fi rănit sau înșelat în așteptări, cea care ne forțează să avem criterii de căutare pe post de garanție antisuferință viitoare. De-o parte frica de singurătate ne îndeamnă să lăsăm garda jos și să alegem, de partea cealaltă teama de-a suferi ne face să fim circumspecți, pretențioși și să mai căutăm. În căutarea relației perfecte uităm, de multe ori, să ne oprim și să vedem că cei ce au relații, nu le au, aproape niciodată, perfecte. Și că-n concluzie, orice alegi e purtător de consecințe. Pozitive și negative deopotrivă.
Autor psiholog Miruna Stănculescu
