Dau deseori peste mitul întâlnirii sufletului pereche și, mai ales, peste frustrarea experimentată de omul care ajunge la concluzia că întreg Universul are nevoie să se coordoneze cu nevoia lui de a-și găsi sufletul cu pricina. Nu mă înțelegeți greșit. Departe de mine să vreau să iau în derâdere dorința de a-ți găsi partenerul de viață sau de relație potrivit. Nu numai pentru că știu că suntem animale sociale (și deci avem nevoie de împărțirea intimității cu o altă persoană) dar, ca și cum atât nu era de ajuns, mai știu și că sterotipul pentru adult este încă cel al unei persoane aflată într-o relație de lungă durată. Așa că știu cât de frustrant și de dureros poate fi să nu reușești să îți găsești perechea.
Întrebarea este însă de ce avem nevoie de Univers în toată această căutare? Și unde naiba e Cupidon atunci când avem nevoie de el? Dacă ne uităm la poveștile din jurul nostru, ar putea părea la prima vedere că poveștile de dragoste se găsesc greu și durează puțin. Să fie însă o conspirație? Ironic, la mine în cabinet ajung oameni perfect eligibili pentru o relație. Și bărbați și femei. Ambele categorii au o problemă în găsirea unei perechii potrivite. Există însă o diferență. În general femeile se plâng că nu mai există bărbați buni iar bărbații că nu mai există femei care să-i bage în seamă. Femeile se plâng că nu mai există bărbați cu inițiativă iar bărbații că nu mai există femei care să lase loc de ea. Despre mine știți deja că nu cred în conspirații. Nici universale, nici existențiale. Din observațiile mele, omul zilelor noastre are mai multe probleme de luat în calcul, atunci când vine vorba de găsirea unei perechi, pentru o relație de lungă durată.
