Oricare ar fi alternativa ta, pe măsură ce ea devine funcțională, te detașează din ce în ce mai mult de ceea ce se petrece cu relația ta, cea de acasă. Acasă devine un domiciliu împărțit cu un aproape-străin, rolul de refugiu sigur se pierde. Cel mai dramatic este că, adesea, celălalt se simte la fel de singur ca și tine. Dar, e probabil prea târziu, sunteți deja prinși în cercul vicios al înstrăinării care face să pară orice gest de apropiere nepotrivit și menit respingerii de către cealaltă parte.
Dacă te regăsești în descriere și dacă vrei să schimbi lucrurile atunci e bine să știi că poți prelua inițiativa. Pentru că da, acesta este primul pas: asumarea responsabilității. Care este cel mai mic pas pe care ești dispus(ă) să-l faci pentru a schimba ceva, fără a aștepta ceva în schimb de la partenerul sau partenera ta? Poate o discuție despre un subiect de interes pentru el? Poate un gest de tandrețe? Un film văzut împreună? E important să nu aștepți nimic în schimb (imediat) pentru că schimbările cer timp și sunt privite cu neîncredere, chiar dacă sunt pozitive. Dă-i timp, răbdare și consecvență. Rezultatele nu sunt garantate, dar cel puțin vei ști că ai încercat.
Un alt pas este și terapia de cuplu care oferă și ea soluții pentru regăsirea lui „noi”. Pentru că așa cum am mai spus, ultimul pas înainte de dizolvarea unui cuplu nu e terapia de cuplu ci procesul de divorț.
Autor Psiholog Miruna Stănculescu
Citeste continuarea: 1 2
