De ce compromisul și de ce varianta lui mini? Dacă e să facem o paralelă cu unul dintre subiectele de top ale zilelor noastre – colesterolul, compromisul și, respectiv, varianta lui mini sunt colesterolul „rău” și cel „bun”. Nu putem trăi fără el, dar prea mult ne vine de hac.
La fel ca și în restul aspectelor vieții, compromisul major nu ajută o relație ci, pe termen lung, o afectează. Frustrarea rezultată din abdicarea de la ceva important pentru mine se va întoarce în relație sub o altă formă (iritare, nefericire, tristețe). Așa se face că, orice diferență majoră de opinie sau de principii e de discutat deschis în cuplu, iar compromisurile majore sunt de evitat. În mod evident, dacă există multe diferențe de acest gen, atunci relația va deveni disfuncțională sau chiar se va destrăma. Diferențele majore nu sunt însă cele care de subminează relațiile. De cele mai multe ori, avem lucruri în comun cu cel de lângă noi. Până la urmă, noi ne alegem partenerul…
Diferențele minore însă, așa minore cum sunt, pot afecta și chiar distruge o relație. La prima vedere poate că pare fără importanță dacă la prânz mâncâm cartofii prăjiți (pe care îi vrea partenerul) sau salata (pe care mi-o doresc eu). Contează dacă mergem la teatru sau la film sau la mare ori la munte? O dată, nu contează prea mult. Dar, dacă unul dintre parteneri cedează constant iar celălalt nu lasă de a el deloc, sau dacă nicunul dintre ei nu cedează fără o ceartă zdravănă, atunci ajugem la principiul conform căruia lucrurile mici, răstoarnă carul mare. Ne place sau nu să recunoaștem, suntem animale teritoriale și încercăm să ne apărăm interesele în relație. Dar dacă ne schimbăm un pic perspectiva, putem ajumge chiar la mini-compromisul făcut cu plăcere. Să vedem care sunt pașii.
Citeste continuarea: 1 2
