O fi el dragostea vieții tale dar ce te faci dacă nu reușeste să ajungă la înălțimea așteptărilor? Dar oare cum știm dacă ceea ce așteptăm de la partenerul de relație e realist sau doar reflectă dorințe imposibil de realizat? Și la ce folosesc așteptările? Studiile arată că femeile au așteptări din ce în ce mai elaborate despre partenerii lor de relație (existenți sau potențiali). Plecăm la drum cu așteptările personale despre ceea ce ne dorim de la viitorul relației noastre și nu ne sfiim să le punem în practică. Doar că, dacă așteptările cu pricina sunt nerealiste ceea ce obținem este sabotarea relației de cuplu și, cel mai probabil, ruperea ei. Care pot fi semnele că ai așteptări nerealiste despre bărbatul de lângă tine? Carevasăzică dacă…
Te întrebi adeseori dacă, până la urmă, el o fi alesul sau ai nimerit greșit? Realist vorbind, e bine să te aștepți ca într-o relație de lungă durată să te întrebi chestia asta cel puțin de vreo câteva ori. Pentru că relațiile au suișuri și coborâșuri și pentru că suntem diferiți. Dincolo de asta, e important să îți iei timp să te gândești ce anume aștepți de la om. Pentru că dacă atunci când l-ai luat era pragmatic nu-i poți cere acum să fie romantic. Dacă nici atunci când l-ai luat nu vorbea cine știe ce, nu aștepta acum poezii și nici să fie dispus să discute despre relațiile prietenelor tale. Ideea este că un partener de relație nu este prietenea ta cea mai bună, nici psihologul de serviciu și nici tatăl tău. Așa că e realist să aștepți de la el lucruri pe care este în stare să le ofere. El, omul din fața ta, nu actorul din filmul tău de dragoste preferat.
Ți se pare că face numai greșeli. A uitat că e ziua aniversării voastre. Sau ce anume marcă de cereale vrei pentru dimineață dar a venit cu berea lui preferată. Sau nu ține minte poziția „normală” a capacului de toaletă și nici nu duce gunoiul. Poate… Nu spun că mica greșeală nu poate deveni picătura chinezească a unei relații de lungă durată dar, dacă omul nu greșeste major și totuși nici nu face nimic bine, atunci probabil că e mai degrabă înclinația ta către critică. Realist vorbind, e imposibil să nu facă și lucruri bune. Iar dacă totuși chiar nu face nimic bun, ce cauți lângă el și ce rost are să mai speri?
Ți se pare că întotdeauna el este de vină. Ok, oamenii o dau în bară. Sforăie, uită, sorb supa. Aleg job-ul greșit. Sunt absenți când vorbești cu ei. Nu te pun întotdeauna pe primul loc, indiferent de ce alte priorități au. Altfel spus, sunt oameni. Dar e bine să ținem minte că în orice relații suntem contributori atât la părțile ei bune cât și la cele care nu ne convin. Deci, dacă e doar el de vină, atunci e poate util să mă gândesc cu ce contribui la ceea ce nu îmi convine. Cuplurile tind să nu discute ce nu le convine. Ceea ce nu le împiedică să aibă pretenția ca lucrurile să se rezolve. Realist privind lucrurile, nu doar el este de vină ci aveți nevoie să treceți de la stadiul de „cine e vinovat?” la cel de „cum rezolvăm situația”.
Citeste continuarea: 1 2
