Alimentatia copiilor nostri devine o problema din ce in ce mai spinoasa pe zi ce trece. Societatea ii tenteaza cu multe produse ce au gust foarte bun dar le fac foarte rau. Parintii incearca sa gaseasca granita delicata intre a-i permite copilului sa manance din cand in cand si ceeace isi doreste desi nu e foarte sanatos dar si sa ii dea zilnic portiile sanatoase de legume, fructe si proteine.
Atacul informational din jurul nostru pare a nu se mai sfarsi, din contra. Cand auzi ca si legumele si fructele pot fi contaminate cu bacteria, mai nou, ucigasa E-coli, in ce alimente de zi de zi iti refugiezi copiii si familia? Puiul nu e sigur, e suspect ca ar contine hormoni de crestere, curcanul e mai sigur dar e scump, produsele inalt procesate fac mult rau tuturor dar se gasesc pretutindeni. Si te intrebi: eu ce ii mai dau copilului sa manance?
Copiii la randul lor traverseaza o dificultate in a se abtine de la ce vad ca este gustos, ca mananca multi alti copii in jurul lor si in a intelege de ce produse care se vand in marile magazine de fapt ii fac rau. Un copil a intrebat: „Bine, dar daca este cum spui tu, de ce oamenii vor sa faca rau altor oameni si produc mancare care ne poate imbolnavi?”
Intrebari grele, fara raspuns evident.
Cu parinti ocupati, prea ocupati ca sa se mai ocupe si de o alimentatie echilibrata pentru copiii lor, plus sa ii convinga cu tact si caldura ca „ceeace vezi si iti place, nu neaparat iti face si bine”, sau dornici sa isi compenseze vinovatia de a nu fi suficient de prezent afectiv cumparandu-i acele alimente care ii provoaca copilului placere, mintindu-se ca e un parinte bun, copiii nostri ajung sa manance prea multe alimente de proasta calitate si in multe cazuri sa fie supraponderali.
Apoi, cand ei se izbesc de cruda realitate sociala, data de nevoia de a avea un corp cat mai suplu si gratios ca sa nu fii respins de mediul din jur de la gradinita sau scoala, incep sa realizeze singuri ca mancarea le poate fi un dusman impotriva unei siluete de vis, pasaportul prezentei sale cu admiratie in colectivitate.
Asa se face ca multi copii decid brusc intr-o buna zi in mintea lor, la o varsta proprie fiecaruia conform dezvoltarii sale fizice si emotionale dar si a anturajului, ca e mai important „cadoul” de a arata bine si a fi placut si acceptat de cei din jur, decat „cadoul” dat de calmarea simturilor prin alimentatia cu produse care nu ii sunt benefice, denumite de societate „junk food”. Solutia? Incet incet refuza sa mai manance, fara sa faca distinctia intre ce e bine si ce nu.
Din tulburare de alimentatie pe plus, adica pofta de mancare pentru tot ce nu e benefic si deci supraponderabilitate, se poate cadea repede si fara sa iti dai seama cand s-a intamplat, in tulburare de alimentatie pe minus, adica anorexie si bulimie, mai ales cand copilul creste si este puternic ancorat in opiniile si valorizarea anturajului sau.
Citeste si: 5 sfaturi ca să ţii greutatea copiilor sub control. Nu te-ai fi gândit că şi punctul 5 îl influenţează!
Ce este de facut cand se ajunge aici cu propriu-ti copil, in ciuda intentiilor cele mai bune ale parintilor si familiei?
Celebrul psiholog american dr Phil ne impartaseste unul din miile de cazuri care ii trec prin mana si da sfaturi puternice familiilor de copii care tind sa se confrunte cu asemenea tulburari de alimentatie.
Jennifer sufera de anorexie si de bulimie si are o fragila greutate de 40 kilograme, dupa ce in urma cu doi ani avea cu 15 kilograme mai mult, la varsta de 16 ani. Parintii ei si sora mai mica spun ca nu o mai recunosc pe Jennifer si ca tulburarea ei de alimentatie le distruge familia.
Educa-te cu privire la ce inseamna o tulburare de alimentatie
O tulburare de alimentatie poate fi gresit inteleasa. Gaseste surse de informare, carti de specialitate ca sa inveti ce sa spui, ce sa nu spui persoanei care trece prin asa ceva. Poti mentine un mediu sanatos de familie daca reusesti sa te mentii echilibrat emotional si sa nu dramatizezi, considerand ca tulburarea e de netrecut.
Creste-i copilului increderea in sine pe alte aspecte in afara de silueta
Identitatea si imaginea unei persoane nu este data numai de aspectul fizic. Sunt multe alte calitati pe care un om trebuie sa si le constientizez ca le are, in afara de cum arata corpul sau. Invata-ti copilul sa faca o lista cu calitatile sale si sa si le repete in fiecare zi. Ajuta-l sa isi constientizeze bogatia a ce este ca om, cat de multe calitati are de daruit omenirii. Indu-i faptul ca silueta nu conteaza decat intr-o mica masura nicidecum nu este prioritatea maxima asa cum copilul o crede. Cauta tot ce e frumos la copilul tau si repeta-i asta zilnic, daca nu ai facut-o pana acum. Niciodata nu e prea tarziu. Cuvintele unui parinte pot construi si pot darama imaginea de sine a copilului sau.
Evita sa comentezi despre greutatea sau infatisarea fizica a copilului
Nu intra in acest joc. Daca copilul te intreaba ‘Arat grasa astazi?’ nu ii raspunde. Poti raspunde „Nu vreau sa intru in acest tip de joc cu tine, este nevoia ta de a ti se reconfirma ca nu esti grasa pentru ca tu te percepi asa; totul e in mintea ta si trebuie sa ai incredere in tine ca esti bine asa cum esti, nu sa astepti confirmari din exterior”. Sigur ca atunci cand simti ca este cazul, ii poti face un compliment, insa evita sa devina depedenta de tine pentru acest aspect.
Nu face o obsesie pentru mancare
Evita sa faci comentarii pozitive sau negative despre ce mananca copilul tau sau cat de mult ori de putin. O persoana care are o tulburare de alimentatie este foarte constienta si atenta la ce se petrece in corpul sau in relatia cu alimentele. A-i reaminti nu face decat mai mult rau.
Nu te invinovati
Pentru moment, asa stau lucrurile cu copilul tau. Dar aceste lucruri se pot si remedia daca cauti ajutorul potrivit. Iar copilul tau nu este intotdeauna reusita sau vina ta. El a venit pe lume pentru propriile sale lectii de viata.
“Nu te lasa prins in capcana vinovatiei. Nu este vina ta. Nu tu esti in capul copilului care deseori decide singur pentru sine, oricata opozitie ai tu” spune dr. Phil.
Fii rabdator si asteapta-te la negare si ostilitate
Cand copilul are o tulburare serioasa de alimentatie si este dominat mai mult de emotii, trebuie sa te astepti la negare si la o atitudine ostila pana cand va constientiza lucrurile bune din viata sa fara legatura cu infatisarea fizica sau cu alimentatia. „Asteapta-te ca va tipa si se va infuria des, e firesc” spune dr Phil.
Nu va traiti viata de familie dupa regulile impuse de tulburarea de alimentatie
Jennifer dicteaza familiei ei orele de masa. Fura mancare in camera ei, se infurie pe oricine se atinge de mancarea ei preferata si nimeni nu mananca pana nu termina ea de mancat ceeace ii place si de la care nu se poate abtine. Familia o lasa sa faca ce vrea ca sa evite o noua confruntare violenta si dureroasa cu ea. Dr Phil spune ca aceste sacrificii ale parintilor si lipsa lor de fermitate nu o ajuta pe fata, din contra, le distruge familia.
Nu neglijati alte relatii de familie sau sociale
Membrii de familie tind sa se separe de prieteni si de rude, evitand sa mearga in vizite unde le este jena de comportamentul copilului cu prea mare apetit. Este gresit. Aveti prieteni, aveti o comunitate din care faceti parte, puteti merge la biserica, sa fiti intre oameni. Nu poti inchide usa intregii omeniri din pricina ca esti tras in casa de aceasta tulburare. Preia controlul inapoi. Contactul cu oamenii iti poate face mult bine.
Creati un sistem de suport si sustinere pentru familie
Cand lucrurile te depasesc emotional, este indicat si chiar necesar sa cauti ajutor profesionist oferit cu caldura de un consilier sau psiholog din afara familiei, fara nicio retinere sau rusine. Ai nevoie de acest ajutor. Aceasta problema este ca si cum ceva a luat foc in bucatarie si in loc sa stingi la timp focul, tu nu stii ce sa faci si cand te uiti in jur vezi ca el a cuprins si perdelele si sufrageria si se alege praful de tot. A asista cum copilul tau se distruge nu este o optiune.
Imagine de Antonio Romagnolo de la Pixabay