Crizele de furie la copii sunt ceva des intalnit. Nu e parinte care sa nu se fi confruntat macar o data cu o criza de furie. „Fetita mea de un an si 2 luni isi da palme in cap dupa ce mananca sau uneori cand ne jucam. Ce inseamna asta? E o problema de ordin fizic sau psihic?”, intreaba o mamica.
„Sunt mamica a doi copii. Marea mea problema este fetita de 2 ani care face crize de nervozitate. Nu stiu de ce, poate sunt urmarile de la crizele de spasm ale hohotului de plans sau pur si simplu este prea alintata. Va rog sa ma ajutati cum as putea s-o calmez, sa-i dau vreun medicament de calmare sa iau si eu ceva de calmare pentru faptul ca ma supar foarte tare cand o vad ca incepe sa tipe si trebuie sa recunosc i-am mai dat si vreo doua la fund. Cum sa fac sa ma stapanesc sa nu-i mai dau la fund, stiu ca nu este o rezolvare, dar ma enevez foarte tare si incerc sa-i explic dar se pare ca nu are nici un efect. Va multumesc!”, isi spune oful o alta cititoare.
Citeste si: Ce trebuie sa stii despre crizele de furie la copii. Sfaturi ca sa le previi
Crize de furie la copii – Sfatul psihologului
Iata cum raspunde la aceste intrebari psihologul Iuliana Margarit:
Dragile mele, avand in vedere ca intrebarile voastre sunt cam din aceeasi familie si anume crizele de furie la copii m-am gandit sa nu repet acelasi raspuns si v-am raspuns amandurora.
Mamele cer ajutor atunci cand aceste crize de furie devin foarte dese, uneori de mai multe ori pe zi, cand copilul este foarte agitat si ii trebuie foarte mult timp pana se linisteste, cand mama nu gaseste nicio varianta de a-l potoli sau cand este ea insasi foarte afectata, simte rusine fata de cei din jur, neputinta, vinovatie. Ele cer niste sfaturi despre cum sa gestioneze situatia, cum sa-l potoleasca pe cel mic, cum sa previna aceste crize, niste explicatii privind cauzele acestor manifestari, varsta si perioada la care se manifesta, efectele asupra copilului.
Contextul in care apar aceste crize este dat fie de refuzul adultului, fie de o situatie tensionata, un conflict pe care copilul il resimte intre cererea sau dorinta lui si realitate.
Acel „Nu se poate” pe care adultii il spun atunci cand copilul cere o jucarie din magazin, vrea in brate sau cere ceva imposibil in acel moment.
De asemenea unele se arata interesate nu doar de modul concret in care sa reactioneze, ci si de intelegerea acestui fenomen. „Ma intelegeam foarte bine cu copilul meu si de la un timp a inceput sa protesteze la orice cerere, sa se opuna, sa tipe daca ii refuz ceva, sa se loveasca”. Ele sesizeza ca aceste manifestari coreleaza cu anumite perioade din viata copilului.
Este adevarat ca multi adulti sustin ca cei mici nu au „nervi”, ca nu au motive sa se enerveze si atunci nu reusesc sa-si explice ce se intampla.
Considera ca este rea-vointa din partea copilului, rasfat sau incapatanare. Unii dintre ei spun ca au oferit copilului tot ce cerea pana cand acest lucru nu a mai fost posibil, iar acum ori de cate ori intervine un refuz sau o limita, copilul face o criza de furie. Ca l-au invatat cu prea multe lucruri, sa-i indeplineasca toate dorintele si ca nu au reusit sa puna niste limite. Li se pare tarziu si se simt stangaci in a incepe „educatia”, in a comunica interdictiile si restrictiile si a face fata reactiilor copilului la ele.
Nu rata nici: Cele 10 reguli pentru a stapani un copil furios. Cum trebuie sa fie „pedepsele”
De ce face crize copilul?
Primele astfel de manifestari de furie apar atunci cand copilul constata ca indeplinirea imediata a dorintelor lui nu se realizeaza. In interiorul lui apare un conflict pe care nu-l poate gestiona deocamdata pentru ca nu are mecanisme potrivite. Pe de o parte, este o dorinta care apare la suprafata printr-o cerere „Vreau!” si pe de alta parte apare o imposibilitate de satisfacere a ei. Copilul nu ajunge la obiectul dorit, parintele se opune, magazinul este inchis, afara ploaua si nu poate iesi la joaca, alt copil nu-i da jucaria pe care o vrea etc. Conflictul este puternic resimtit si copilul percepe situatia ca pe un esec cu care se lupta pentru a-l transforma in succes. Plansul, tipatul, tavalitul pe jos, lovitul apar atat ca exprimare a suferintei interioare, cat si ca modalitate de a-i indupleca pe cei din jur.
Cum putem evita situatiile de criza?
Adultii incearca sa evite atat suferinta si frustrarea copilului, criza in sine, cat si enervarea lor. In privinta frustrarii pe care copilul o traieste, ea este aproape imposibil de evitat pentru ca va trebui sa existe un moment in care copilul sa afle ca nu orice dorinta poate fi satisfacuta imediat. De asemenea, vor trebui sa apara mecanismele prin care el sa suporte frustrarea de orice fel cu care se va confrunta inerent toata viata. Va trebui sa invete sa amane anumite actiuni si sa suporte ca altele ii sunt interzise.
Te mai poate interesa si: 5 lucruri pe care ar trebui sa le faci cand copilul tau este furios
De ce unii copii fac crize de nervi si altii nu?
Unul dintre motive ar fi ca fiecare dintre noi are o capacitate mai mica sau mai mare de a tolera frustrarea. Un altul ar fi reactia adultilor, in cazul in care ei sunt calmi, pot calma copilul mai repede, in cazul in care se enerveaza sau se sperie, le va fi mai dificil sa-l linisteasca pe micut. Sigur ca sunt multe alte motive si asteptam sa ne scrieti experientele voastre in legatura cu modul in care copiilor li se poate explica ca nu orice se poate oricand vor ei.
In privinta reactiei fata de manifestarea copilului, este important ca adultul sa analizeze putin trairile lui. Unul poate sa se simta intrigat ca un copil poate face un asemenea circ sau taraboi „dintr-un nimic”. Altii pot simti mila pentru suferinta micutului si asta ii indeamna sa cedeze si sa-i indeplineasca grabnic dorinta. Daca adultul afla ce simte si ce ii aminteste reactia copilului despre propria copilarie, va gasi un mod de a-l linisti pe cel mic si de a intelege cum ajung copii in astfel de situatii intolerabile pentru psihicul lor fragil.
Aveti rabdare si fiti calme, fiti atente cu copiii vostri. Ei simt lucruri pe care nici nu le banuiti! Stiu ca nu e un lucru usor, dar nu cedati!