Despre copiii care le raspund parintilor sau vorbesc raspicat se spune, de multe ori, ca sunt “obraznici”. Pentru un parinte este greu sa-si mentina calmul si sunt momente cand iau personal fiecare vorba spusa mai “apasat” de catre copil.
Dar daca aceasta forma a copiilor de a opune rezistenta este o maniera excelenta de a se dezvolta?
Au copiii “obraznici” mai mult succes in viata? Afla ce spun psihologii.
Psihologul Kelly M. Flanagan spune ca incapacitatea de a spune NU, de a seta limite personale, este cea mai grea boala a adultului. De aceea acest comportament al copiilor poate fi foarte sanatos pentru dezvoltarea lor. Atunci cand copiii resping autoritatea parintelui incearca, de fapt, sa-si antreneze simtul controlului asupra propriei vieti. N-ar fi mai bine sa-ti lasi copilul sa invete strategii de negociere alaturi de tine, decat sa se simta obligat sa urmeze presiunile vreunui coleg care sa-l impinga la diverse actiuni nesanatoase?
Concentrare pe CUM raspunde
Nu e parinte care sa nu-si doreasca sa aiba un copil care sa stie foarte bine cum sa reziste la presiunile anturajului de a lua decizii gresite. Pentru a invata sa spuna NU drogurilor, sexului neprotejat, sexului prematur, de exemplu, copilul are nevoie de antrenament, iar acest antrenament este bine sa-l primeasca de la parinti. Ei isi pot ajuta copilul sa invete tehnici de negociere si de setare a unor limite personale la care sa nu renunte pentru ca alti copii ii spun “hai, ca oricum nu suntem singurii care o fac”.
Problema nu este ca raspund, ci accentul ar trebui pus pe CUM se opun autoritatii. Invata-ti copilul sa raspunda cu respect, sa inteleaga ce inseamna asumarea responsabilitatii si suportarea consecintelor pentru faptele lor. Abilitatea copilului de a negocia in situatii riscante sau potrivnice se imbunatateste atunci cand parintele il invata cum sa fie stapan pe sine, sa se respecte pe el si sa-i respecte pe ceilalti si, mai ales, sa ramana calm.
Citeste si: 10 motive sa admiri copiii “obraznici”. Afla de ce nu se incadreaza ei in „norme”
Cine detine controlul?
Parintii vor sa detina controlul. Iar cand un copil de 2 ani ii spune “NU”, unul de 9 ani ii spune “Chiar trebuie?!” sau unul de 14 ani ii transmite “Nu esti deloc corect”, atunci parintele intra in defensiva. Pentru ca “pe vremea noastra n-am fi avut curajul sa vorbim asa cu parintii nostri”, parintii din ziua de azi simt nevoia unui control asupra copiilor nostri. Insa, pana la urma, deciziile copiilor nostri le apartin, iar noi nu ar trebui sa le controlam viata. Copiii vin pe lume cu propriul lor drum. Inca de la primii ani din viata ei incep sa ne invete lectia “Povestea asta nu este despre tine, este despre MINE!”.
Ce ar vrea copiii sa stie parintii
Indiferent de stadiul dezvoltarii lor, mesajul este cam acelasi: “sunt fiinte independente, cu propriile ganduri, sentimente si idei”. Copiii au propriul lor drum, iar parintii au privilegiul de a-i ghida in acest drum. Al LOR, nu al parintilor. Copiii au nevoie de exersarea luarii deciziilor in nume propriu, de a negocia pentru ceea ce vor, chiar daca parintilor li se pare o idee absurda sau neimportanta. Pentru copii este ceva important.
Daca il lasi sa negocieze, de exemplu, ora la care hraneste cainele in loc de 6:30, 7:00, gandeste-te ca il poti ajuta sa negocieze salariul cu un sef, sau cu viitoarea sotie cum vor conlucra in caminul conjugal.
Nu rata nici: Educatie copii: Ce ai de facut cand copiii nu sunt cuminti
Cresc adulti, nu copii!
Un lucru important pe care trebuie sa-l tina minte parintii este ca ei cresc adulti, nu cresc copii. Asa ca, inainte de a-i spune “Cum indraznesti sa-mi vorbesti asa?!” sau “Pentru ca spun eu!”, gandeste-te ce mesaj ii transmiti copilului, ce-l inveti din aceste lucruri. Atunci cand iti raspunde nepoliticos, ii poti spune calm “Crezi ca poti spune acelasi lucru, dar cu alte cuvinte?”.
Toate aceste actiuni reprezinta un intreg proces, iar rezultatele nu se vad peste noapte. Insa, procedand astfel, parintilor le ofera copiilor drumul spre independenta, spre stabilitate si succes.
Sursa: yahoo.com