Pentru mulți părinți, începutul școlii vine cu emoții nu doar pentru cei mici, ci și pentru adulți. Uneori, copilul refuză să meargă la școală, plânge dimineața sau inventează pretexte pentru a rămâne acasă. Situația este mai frecventă decât pare, mai ales la clasele mici sau în cazul copiilor anxioși. Specialiștii în psihologie pediatrică spun că abordarea blândă, bazată pe empatie și răbdare, este cea care dă cele mai bune rezultate.
De ce copilul refuză să meargă la școală
- Anxietatea de separare – mai ales la clasele pregătitoare sau la copiii care nu au mai fost despărțiți de părinți pentru perioade lungi.
- Teama de necunoscut – un mediu nou, colegi noi, reguli noi pot copleși copilul.
- Presiunea academică – unii copii simt că nu fac față cerințelor sau se compară cu ceilalți.
- Relațiile sociale – teama de a fi respins sau conflictele cu colegii pot amplifica refuzul.
- Rutina schimbată – trezirea devreme, teme sau lipsa timpului liber pot fi resimțite ca frustrante.
Copilul nu vrea să meargă la grădiniță/școală. Ce soluții avem?
Tehnici blânde de gestionare a refuzului
1. Ascultă și validează emoțiile
Primul pas este să arăți copilului că sentimentele lui contează. În loc de „Trebuie să mergi și gata!”, poți spune: „Știu că îți este greu să mergi la școală, hai să vedem împreună cum putem face să fie mai ușor.”
2. Creează ritualuri de dimineață
Un mic moment de conectare – o poveste scurtă, un cântecel sau o îmbrățișare specială – poate oferi copilului siguranța de care are nevoie înainte de despărțire.
3. Comunică cu învățătorul
Profesorii au experiență în astfel de situații și pot ajuta la integrarea copilului. O colaborare între școală și familie face adaptarea mult mai lină.
4. Fă pași mici
Dacă anxietatea este puternică, începe cu obiective mici: „Astăzi stai două ore, mâine rămâi până la prânz.” Recompensele emoționale („Sunt mândru de tine că ai reușit!”) au un impact uriaș.
5. Normalizează experiența
Povestește-i că și alți copii au emoții la început și că este absolut normal să se simtă așa. Exemplele din familie („Și eu eram emoționat când am mers prima dată la școală”) pot oferi validare și liniște.
De ce face copilul meu asta? De ce nu ascultă? Și tu crezi ca ești sabotat de copilul tău?
6. Învățați împreună tehnici de relaxare
Respirația profundă, desenul sau o jucărie de confort pot fi instrumente care reduc stresul copilului.
Când este nevoie de ajutor specializat
Dacă refuzul persistă timp de câteva săptămâni, dacă apar dureri fizice fără cauze medicale (dureri de burtă, de cap) sau anxietatea copilului pare copleșitoare, este indicat să apelezi la un psiholog pentru copii. Intervenția timpurie previne agravarea situației și îl ajută pe cel mic să dobândească încredere.
Refuzul copilului de a merge la școală nu este un semn de răutate sau de încăpățânare, ci un semnal al emoțiilor lui puternice. Prin ascultare, empatie și pași blânzi, părinții pot transforma această provocare într-o ocazie de apropiere și de creștere. Sprijinul, răbdarea și colaborarea cu școala sunt ingredientele care fac diferența între o experiență traumatică și una vindecătoare.
Traducere si adaptare din:
ID 2948525 © Raycan | Dreamstime.com