Copilul nu vine la pachet cu manual de instrucțiuni și nu există părinte perfect. Un părinte poate citi toate cărțile de specialitate, poate merge la toate cursurile cu putință, poate vorbi cu toate mamele din parc de la locul de joacă sau de pe forumurile site-urilor pe această temă sau chiar să și și plătească terapii săptămânale personale cu specialiști și tot să trăiască cu sentimentul că nu stăpânește cu adevărat toate tainele creșterii și educării unui copil cu adevărat eficient și armonios.
Există așa de multe liste cu ce trebuie să facă un părinte, însă este bine să trecem în revistă și ce NU trebuie să facă acesta.
Specialiștii consideră că aceste șapte moduri de acțiune sunt drumul sigur spre a ruina un copil.
1. Cedezi
Indiferent ce îți dorește copilul tău, obține. Fie că e vorba de o jucărie ieftină de la supermarket sau de un nou joc video care te costă destul de mult, tu îi satisfaci orice cerință. Acest lucru este similar cu mituirea.
Mulți părinți cred că a refuza copilului cerințele îl va face să își perceapă părintele drept dușman. Însă copiii au nevoie să crească cu o imagine și o așteptare realistă în ceea ce privește valoarea banului și cum se respectă și câștigă ei.
A scoate portofelul ori de câte ori se lasă cu suspine, lacrimi sau întregul tacâm la care poate recurge un copil care își dorește ceva, înseamnă a-i da cu mâna ta impresia că produsele materiale cumpărate cu bani sunt mai importante decât alte experiențe emoționale și pline de semnificație care pot fi trăite fără a plăti pentru ele. Cu alte cuvinte, nu este bine să îl faci să își asocieze marile bucurii ale vieții cu puterea de cumpărare financiară pe care o are.
Ce să faci în schimb: Limitează-ți copilul la o jucărie nouă pe lună sau alegeți o lună în care poate cumpăra mai multe lucruri dorite, dar într-o limită de buget stabilită de comun acord. Dacă vrea să își cumpere ceva mai scump sau vrea mai multe produse, trebuie să obțină banii făcând diverse activități sau economisindu-și din banii pe care îi are în pușculiță.
Cum distrugi viitorul copilului tau fara sa-ti dai seama
2. Lipsa disciplinei
Dacă copilul tău face scene, se aruncă la bătaie cu un alt copil sau acționează necorespunzător, tu nu faci nimic, nu iei atitudine. Lipsa de disciplină la părinți apare din dorința de a nu părea „răi” în ochii copiilor. Mulți părinți nu cunosc modul corect de a disciplina un copil, așa încât aleg că mai bine să nu facă nimic.
Acest tip de părinte fantomă poate crea probleme serioase copiilor, care pot ajunge delicvenți când devin mai mari. Copiii au nevoie de setarea de limite și de reguli de interacțiune cu alții. Fără consecința unui comportament social greșit, linia dintre bine și rău devine confuză sau inexistentă.
Ce să faci în schimb: Setează reguli clare și consecințele nerespectării lor. Dacă nu se comportă corect la școală sau în public, îi poți lua privilegiul unui desert preferat sau privitului la televizor o perioadă. Folosește o pedeapsă de tipul izolare un timp în camera lui atunci când are un comportament necorespunzător acasă, pentru nivelul tău de toleranță, și explică-i de ce comportamentul său este de neacceptat.
3. Îi iei mereu apărarea
Când un profesor sau un adult oarecare îți aduce la cunoștință despre un act de comportament necorespunzător al copilului tău, din start nu îi crezi și întotdeauna iei apărarea copilului. Cu toții vrem să credem că ai noștri copii sunt ca niște îngerași, dar a închide ochii la unele întâmplări reale care chiar se pot petrece când tu nu ești de față nu înseamnă că îți susții copilul. Unii părinți au impresia că au copii ce nu pot face vreodată ceva rău și că autoritățile sunt elementele negative. Este vital pentru educarea copilului tău să îi scoți în evidență faptul că e important să știe și să respecte autoritatea din fiecare loc unde se află: acasă sunt părinții cu reguli clare, la școală sunt profesorii, pe stradă autoritatea o are poliția și în alte locații alți adulți care gestionează spațiul respectiv. Fă-ți copilul să înțeleagă că nu se află deasupra regulilor și că greșelile chiar au și consecințe – și așa este firesc să fie.
Ce să faci în schimb: Dacă profesorul sau altă autoritate unde copilul își derulează activitatea sugerează un tip de pedeapsă pentru actul său de indisciplină, dacă aceasta este în limite rezonabile și simți că respectarea ei îi face bine educației copilului tău, lasă-l să o accepte. Explică-i de ce se întâmplă acest lucru și ce i se cere – ca tuturor de altfel – ca să fie responsabil.
4. Vă certați în fața copilului
Dacă îi spui partenerului tău de viață cuvinte urâte, epitete, țipați sau vă amenințați în fața copilului, pot apărea efecte negative psihologice serioase. Copiii care văd acestea pot face acțiuni necugetate din frică, pot trăi în frică, pot fugi de acasă, pot găsi moduri periculoase de refulare a emoțiilor negative precum drogurile sau alcoolul, plus că vor crede că este în regulă să tratezi prietenii sau oamenii din jur la fel.
Ce să faci în schimb: Discută-ți problemele cu partenerul în altă cameră sau afară sau când nu e copilul acasă. Dacă treceți printr-un divorț sau sunt probleme serioase în familie, ajută-ți copilul să accepte și să gestioneze situația cu ajutorul unui terapeut. Insuflă în copil ideea că a jigni, umili sau a fi violent nu sunt moduri acceptabile de a gestiona un conflict.
5. Îi dai un exemplu prost
Dacă minți, ești violent, înjuri, furi în fața copilului, îi dai un exemplu îngrozitor. Părinții sunt primii profesori ai copilului, iar acțiunile lor creează în copil cele mai mari și puternice impresii. Comportamentul prost în timp ce copilul e de față îi va altera percepția despre ce e bine și ce e rău. Greșești dacă crezi că nu dă atenție. Copiii sunt extrem de impresionabili și vor începe să imite cu ușurință un comportament rău dacă sunt expuși la el de mai multe ori.
Ce să faci în schimb: Încearcă să fii un om cât mai aproape de model în fața copilului tău. Sigur că fiecare mai face greșeli, dar trebuie să îi explici copilului de ce este greșit ceea ce ai făcut și ce trebuie să faci ca să îți îndrepți eroarea.
Asa DISTRUGI viitorul copilului tau! 10 actiuni ale parintilor toxici!
6. Nu ești prezent
Muncești până (prea) târziu, ignori copilul, nu te duci la evenimentele importante din viața lui (serbare, meci de fotbal, etc.), nu petreci timp cu el – sunt doar câteva forme prin care nu îți manifești prezența în viața lui. Copiii au nevoie să simtă iubirea și că sunt doriți, că ți-a fost dor de ei, că abia aștepți să petreci timp cu ei, să simtă că sunt demni de atenție și afecțiune. Un copil poate căuta aceste trăiri la oameni nepotriviți dacă nu le primește acasă sau poate suferi de depresie dacă se simte prea neglijat.
Ce să faci în schimb: Chiar dacă ai o agendă extrem de plină sau ai nevoie de câte o pauză de la îndatoririle de părinte din când în când, propune-ți să reușești să îi dedici o zi întreagă sau măcar două seri pe săptămână dedicate lui în totalitate. Mergeți la un film împreună sau petreceți o după-amiază în parc. Este vital pentru sănătatea emoțională a copilului, ca să simtă că aparține, este iubit și valorizat pentru ceea ce este, pur și simplu.
7. Înlocuiești iubirea cu performanța
Unii părinți pun atâta presiune pe rezultate, încât copilul ajunge să creadă că nu este iubit decât dacă ia note mari, câștigă concursuri sau obține trofee. În loc să se bucure de procesul de învățare și să exploreze cu curiozitate lumea, copilul devine obsedat de perfecțiune și temător de eșec. Această presiune constantă poate duce la anxietate, lipsă de încredere în sine și chiar la depresie, pentru că micuțul nu mai percepe dragostea părinților ca fiind necondiționată, ci dependentă de performanță.
Copilul nu este o extensie a ambițiilor tale și nici un instrument de validare socială. El are propriul ritm, propriile talente și limite. Dacă se simte iubit doar pentru reușite, va învăța să se ascundă când greșește și să se rușineze de eșec – un obstacol major în dezvoltarea sa emoțională.
Ce să faci în schimb: Apreciază efortul, nu doar rezultatul. Laudă perseverența, curajul de a încerca și dorința de a învăța, chiar și atunci când rezultatele nu sunt perfecte. Spune-i că este iubit necondiționat, chiar și când greșește, și că fiecare experiență este o oportunitate de a învăța și de a crește. Oferă-i siguranța că valoarea sa nu este dată de note sau diplome, ci de cine este el ca om.
A fi părinte este o provocare zilnică, în care echilibrul dintre iubire, fermitate, prezență și respect este cheia. Greșelile sunt firești, dar conștientizarea lor este primul pas spre a deveni un părinte mai bun.
ID 162885066 © Vchalup | Dreamstime.com