Cu siguranta ai rostit aceste expresii fara sa iti treaca vreo secunda prin minte ca ii pot face rau. Iata si explicatiile.
Repetitia e mama invataturii!
Este adevarat ca repetitia si exercitiul ii vor imbunatati calitatile si abilitatile, insa poate fi o arma cu doua taisuri. Mesajul se poate transforma in “Daca am gresit, inseamna ca n-am repetat destul”, iar copilul va resimti o presiune destul de mare. “Sunt copii care incep sa creada despre ei ca nu sunt buni pentru ca, desi au exersat, au repetat, s-au straduit, tot n-au ajuns la niste standard dorite de ei sau de parinti”, a explicat psihologul Joel Fish.
Nu e nimic! Esti in regula!
Cand copilul si-a julit genunchii, ii curge sange si plange de durere, instinctul ne face sa-i spunem ca nu e nimic, e in regula! In realitate, insa, aceste cuvinte sunt ultimele de care copilul in suferinta are nevoie. In mintea lui, mesajul inseamna ca durerea lui nu conteaza pentru tine, este un nimic, ca este gresit ca-l doare. In schimb, putem imbratisa copilul si sa-l invatam sa-si gestioneze emotiile. “Mama, ce cazatura serioasa! Cred ca necesita un pansament sau un pupic. Sau poate amandoua! Tu ce crezi?”.
Grabeste-te! Haide odata!
Acest episod se intampla cel mai adesea dimineata, cand toata lumea se grabete si toti riscati sa ajungeti tarziu la scoala si/sau la serviciu. Impinsul de la spate cu cuvinte precum “Grabeste-te”, “Haide odata!” nu face altceva decat sa puna presiune pe copil, dar si pe tine, ca parinte, creeaza frustrari si duce la “explozii” nervoase. In schimb poti folosi “Hai sa ne grabim!”, “Suntem in intarziere!”, astfel incat sa fiti in aceeasi tabara. Mai poti incerca si formula “Hai sa vedem cine se incalta mai repede!” sau “Ne intrecem, cine e gata primul?”.
Nu vorbi cu strainii!
Desi expresia este menita sa-i impiedice pe copii sa vorbeasca cu persoane straine care le-ar putea face rau, mesajul se “extinde” in mintea copiilor si la persoane care le-ar putea face bine. In cazul in care, sa zicem, se rataceste, el nu va indrazni sa ceara ajutorul nimanui, pentru ca sunt “straini” si “n-are voie” sa vorbeasca cu ei. In locul generalizarii, poti face scenarii: “Ce poti face in cazul in care o persoana pe care nu o cunosti iti da o bomboana si se ofera sa te conduca acasa?”. In acest fel, copilul va sti ce are de facut in situatii concrete. De asemenea, invata-ti copilul “mantra sigurantei”: “Daca cineva te face sa te simti trist, speriat, confuz, imi spui imediat!”.
7 pacate CAPITALE ale parintilor in educatia copiilor. Atentie mare sa nu le faci si tu!
Hai sa te ajut!
Cand copilul tau se chinuie sa realizeze ceva, sa construiasca un turn din piese sau sa faca un lego, este natural sa vrei sa-l ajuti. Dar nu o face! “Daca te duci la el, ii poti submina independenta si incredrea de sine. In schimb, il poti ajuta cu intrebari din care sa inteleaga procesul: <Crezi ca acolo ar trebui sa fie o piesa mica sau o piesa mare? Vrei sa incerci sa vezi care e mai potrivita acolo?>”, spune Myrna Shure, profesor emerit de psihologie la Universitatea Drexel din Philadelphia, autoarea cartii “Cresterea unui copil care gandeste”.
Imagine de lisa runnels de la Pixabay