Cred ca nu exista parinte pe acest pamant care sa nu isi doreasca din tot sufletul ca al sau copil sa manance toata gama de legume-fructe-vitamine-minerale necesare dezvoltarii armonioase a corpului sau. Ce ne facem insa cand copilul pur si simplu refuza marea majoritate a acestor alimente sanatoase?
Cat e mic copilul – pana in 4 ani, sa zicem – reusim sa il hranim aproape dupa cum dorim noi si suntem mai linistiti. Dar dupa aceea, incep luptele. De opinii. De vointa. De caractere. Eu vorbesc din proprie experienta. In unele perioade suntem “care pe care”. Aceasta stare de fapt ma epuizeaza total si ma face sa ma simt complet neputincioasa sau ca imi ratez menirea de mama buna. Cand vad ca orice as face, orice arsenal scot la bataie, acea obosita de rosie nu reuseste sa ajunga in stomacul copilei mele de sapte ani, ma lasa nervii definitiv! Incerc cu ardeiul gras, care nu e prea simpatizat ca “miroase intr-un fel”. Brocoli ne e drag, vai ce bine, casunam pe brocoli non-stop pana i se apleaca fetei.
De salata verde sau fasole verde nu se pune problema, pur si simplu nu fac casa buna cu gustul ei.
Unde mai pui ca atunci cand mergi in concedii, a reusi sa convingi copilul sa nu pofteasca la toate nebuniile tip junk food oferite cu generozitate peste tot, si sa nu puna o presiune nebuna pe tine sa ii cumperi, e o reala abilitate a oricarui parinte pentru care eu imi declar admiratia pe veci. Vacantele devin un razboi al nervilor si negocierilor si te bucuri ca ai reusit sa reduci dezastrul la minimul posibil (o inghetata la trei zile in loc de zilnic, cate o zi in care a mancat doua legume proaspete si nu a dat iama in pastele sau cartofii prajiti de la restaurantul cu cina in sistem bufet suedez).
Citeste si: Esti stresat ca ai un copil mofturos la mancare? Aceste 11 sfaturi sunt pentru tine
Oare oi fi singura mama care trece prin asa ceva?
Cum sa ii determinam sa manance acele alimente sanatoase si sa nu mai saliveze la cele junk food (pe care daca nu ii permiti sa le manance esti considerat un parinte rau)? Cat este in casa ta copilul, ii convine sau nu, tu ca parinte poti sa joci ferm si sa ii pui in fata mancarea pe care o decizi cea mai ok pentru copil. Te straduiesti sa i-o prezinti cat mai atractiv si sa aiba un gust cat mai placut. Daca ii si place cu adevarat, e partea a doua. Nu ii place? Protesteaza? E alegerea lui sa faca greva foamei daca isi permite luxul sa ramana nemancat. Pana la urma sfanta foame isi va spune cuvantul si copilul va ceda. Nu mereu ne iese nici figura asta, cel putin mie nu imi functioneaza intotdeauna. Pur si simplu sunt zile in care copilul e mai puternic decat mine, iar eu cedez ca sa am liniste, sa nu imi epuizez energiile zilei in interminabile presiuni si negocieri si milogeli ca ei nu ii place mancarea de conopida sau ciorba de vacuta in care plutesc bucati prea mari de legume.
Sunt si zile bune cand cooperam si reusim sa o scoatem la capat cu bine.
In acele zile ma simt o mama ok. Uf, ce frustrant! Eu sunt si extrem de preocupata de acest subiect si pentru ca realmente cunosc adolescenti care au fost extrem de restrictionati de parintii lor la mancare si de indata ce au capatat o oarecare libertate, au dat iama in tot ce inseamna junk food, neinteresandu-I ca isi fac singuri rau, din contra, bucurosi ca isi pot exprima opozitia fata de toti anii in care nu au avut incotro decat sa faca ce le-au spus parintii. Iar acei copii au si luat proportii ingrijoratoare si nici cu sanatatea nu stateau prea bine. Trec ani pana cand tanarul sa inteleaga ca nu aceasta este solutia si sa revina la ce ziceau candva parintii.
Eu imi doresc sa nu ajung aici cu copilul meu si sa gasesc echilibrul. Adica si sa manance ce e sanatos, dar nici sa nu aiba interdictie totala in fata unei portii de inghetata sau un patratel de ciocolata (preferabil neagra) sau a unei felii de chec facute in casa – altfel apare tentatia fructului oprit. Desi stim cu totii ca nutritionistii ne invata ca zaharul e otrava secolului nostru si ca un parinte responsabil trebuie sa faca totul ca sa tina departe de copii produsele cu indice glicemic mare.
Nu rata nici: 6 sfaturi daca ai un copil mofturos la mancare
Dar daca nu reusesti?
In egala masura, am vazut si foarte multi parinti relaxati, care fie din nestiinta, fie din neputinta, lasa copiii sa manance lucruri complet nesanatoase. De exemplu, in concediu ma uitam siderata la urmatoarea scena: in stanga era o familie in armonie, iar fiul de vreo opt ani avea in fata un munte de cartofi prajiti stropiti din belsug cu o maioneza groasa galbena, iar in dreapta o alta familie indopa cu amenintari o fiica de vreo sase ani cu o salata de varza cu morcov ras. Copila avea permanent mutra de voma, dar tatal insista ferm si categoric.
Eu nu am reusit pana acum sa gasesc solutia castigatoare pentru acest echilibru sau “reteta de actiune” pe care sa o inaintez drept sfat altor mamici.
foto: Depositphotos.com