Sindromul cuibului gol este numele generic dat unor sentimente puternice pe care multe femei le au cand copiii lor cresc. Parca ieri erau la maternitate cu ei in brate, iar acum ei sunt adulti si se pregatesc sa iti deschida aripile si parasesc “cuibul” pentru a-si construi propriul lor cuib. In cazul multor femei, aceste sentimente sunt atat de coplesitoare si aduc atat de multa tristete, incat femeile respective incep sa aiba diverse tulburari psihologice determinate de “golirea cuibului”.
Iata 5 semne ca suferi de sindromul cuibului gol.
1. Ti-ai pierdut scopul in viata
Nu mai esti mamica ce isi tinea pruncul il brate, ce il ducea la locurile de joaca, la lectiile de pian, la cursurile de balet, la serbarile pentru copii. Nu mai organizezi zile de nastere, petreceri. Copilul nu mai are nevoie de tine. Si, in ciuda activitatilor in care esti implicata, simti ca ti-ai pierdut scopul in viata.
Copiii sunt independenti si nu mai necesita ajutorul parintilor, nu mai cer acordul lor, iau hotarari independente de voita acestora, ceea ce genereaza un alt val de sentimente puternice. Nu mai sunt universul copiilor lor care isi construiesc acum propriul lor univers, separat de cel al parintilor.
Desigur, nu ti-ai pierdut niciun scop in viata, de fapt ai castigat timp pretios sa te ocupi de tine, de hobby-urile la care ai renuntat pentru a avea grija de copii. Accepta ca toate acestea sunt firesti in viata unui om si nu sunt un capat de lume.
2. Apare frustrarea ca ai pierdut controlul
Cum spuneam si mai sus, parintii nu mai detin controlul asupra copilului. Pana acum ii organizau toata viata. De-acum, el este stapanul propriei vieti, iar parintii (si mai ales mamele) nu mai pot controla cand mananca, ce mananca, cu cine se intalnesc, unde se duc, ce fac.
Incearca sa nu devii sau sa continui sa fii un parinte elicopter care il sufoca cu “grija”. Nu te implica in viata copilului tau adult mai mult decat este cazul si , mai ales, fara sa iti ceara ajutorul. Nu vei reusi decat sa-l indepartezi si mai mult. Lasa-ti copilul sa fie la “butoanele” propriei vieti, pentru a putea trai viata pe care el si-o doreste, nu pe care crezi tu ca si-o doreste.
3. Apar tulburari emotionale
Este posibil sa izbucnesti in plans la fiecare reclama care iti aminteste de cum era casa in care rasunau glasurile cristaline ale copiilor tai sau cand vezi pe strada tineri cu copii mici. Iti amintesti cum erai tu in urma cu niste ani, cand mergeai cu propriul copil de man ape strada.
Apar sentimente de tristete ca a crescut copilul, de repros ca nu ai petrecut timp prea mult cu el cand era mic, din pricina serviciului, frica de imbatranire si de moarte, frustrarea ca poate ti-ai fi dorit sa ai alta situatie in acest moment al vietii. Indiferent ce simti, este in regula. Nu incerca sa-ti suprimi durerea si tristetea. Da-ti voie sa simti aceste emotii pentru a te elibera de ele. Cum, vei vedea mai jos. Citeste in continuare!
4. Apar probleme de cuplu
In anii in care te-ai ocupat de copii, ai lasat relatia de cuplu in urma. Atat de preocupata de educatia copiilor, constati acum ca ai neglijat mariajul. Nu mai stii ce sa faci cu partenerul, acum ca nu mai sunt ore de pian, lectii de balet la care sa-ti duci copiii. Mai mult, daca unul dintre parteneri este mai relaxat odata cu plecarea copiilor, iar celalalt tensionat, apar certuri, tensiuni.
Ideal ar fi sa nu iti fi neglijat partenerul in timpul procesului de crestere si educare a copiilor, dar daca ati facut asta, acum este un moment prielnic sa va reluati activitatile de dinainte de a aparea copiii. Puteti retrai dragostea tineretii, la o varsta matura.
5. Axietate
Este normal sa ii porti de grija copilului, insa nu este normal sa fii tot timpul ingrijorat. Nu este in regula sa-l suni din ora in ora pentru a afla daca este bine, daca a mancat, ce a mancat, daca are tot ce trebuie etc. Nu te ajuta nici sa-i verifici la 5 minute profilul de pe conturile de socializare ca sa vezi daca si ce a mai postat.
Lasa-ti copilul sa puna in aplicare sfaturile intelepte pe care i le-ai dat cand era mic. Acum are sansa sa isi intinda aripile si sa zboare independent. Iar tu ai nevoie sa inveti lectia discretiei si a nevoii de intimitate in ceea ce priveste relatia ta cu copilul matur.
Creeaza-ti o alta rutina, de exemplu un telefon pe saptamana, comunicare pe SMS, e-mail, creeaza traditia unei mese in familie o data pe saptamana, o data pe luna, in functie de dorintele copilului tau si ale partenerului sau de viata.
Iata 5 moduri sa scapi de sindromul cuibului gol.
Poate fi destul de dificila tranzitia de la o casa plina de copii, la una goala. Senzatia de prea multa liniste, prea multa curatenie, prea mult timp pe care nu stii cu ce sa-l ocupi poate crea panica atat in randul femeilor, dar si in randul barbatilor. Parintii pot avea sentimentul ca au pierdut ceva si le este foarte greu sa accepte autonomia copiilor.
Din fericire, exista solutii!
1. Care este rolul tau?
Ai avut o multime de roluri in viata ta. Ai fost copilul parintilor tai, ai fost prieten, ai fost partenerul cuiva, ai fost var/verisoara, unchi/matusa, ai fost angajatul cuiva, ai fost seful cuiva. Dar niciunul dintre acestea nu se compara cu rolul de parinte. Nu uita, insa, ca vei continua sa fii parinte, chiar daca ti-a plecat copilul la casa lui. Doar ca ai mai mult timp ca sa te ocupi de tine si sa iti indrepti atentia catre alte roluri. Ca de exemplu, rolul unui voluntar indemanatic, sau al unui vecin generos sau al unui membru activ al comunitatii in care traiesti.
2. Reconectarea cu partenerul
Viata de parinti implicati in cresterea copiilor exclude de multe ori latura intima a cuplului. Aminteste-ti cum erati inainte de a veni copiii pe lume. Ce faceati? Unde mergeati? Mergeti in oras. De-acum nu veti mai avea nevoie de cineva care sa stea cu cei mcii, cat timp mergeti la mall sa vedeti ultimul film aparut. De-acum puteti gati orice, fara sa va ganditi cum sa satisfaceti mofturile culinare ale copiilor.
Sunt multe activitati in care te poti implica impreuna cu partenerul pentru o reconectare si o dezvoltare romantica a relatiei de cuplu.
3. Reconectarea cu sine
Nu aveai un hobby inainte sa devii parinte? Nu ti-ar placea sa reiei orele de dans sau de pictura, mersul la sala, la cosmetica, la coafor, la teatru, activiati la care ai renuntat pentru a te putea ocupa mai mult de copii. N-ai vrea sa reiei aceste activitati in loc sa plangi ca a crescut copilul si isi construieste propria viata? Nu fii trist ca a plecat copilul, fii mandru ca ai crescut un copil cu incredere de sine si independent, care poate sta pe picioarele lui
4. Gaseste o noua provocare
Acum ca nu mai ai “proiectul copilul”, gaseste alt proiect maret de care sa te ocupi. Poate vrei sa-ti reamenajezi gradina, poate vrei sa dai o alta fata apartamentului, poate vrei sa incepi o afacere cu cozonaci. Poate vrei sa te implici in activitatea unui orfelinat sau poate vrei sa incepi sa faci campanii de ajutorare a persoanelor aflate in dificultate. Indiferent ce vrei sa faci, aceasta noua provocare iti va da un alt sens si te va impiedica sa ii controlezi viata copilului plecat de-acasa, despre care vom vorbi la punctul urmator.
5. Rezista nevoii de a “verifica” ce mai face
Nu e nevoie sa monitorizezi obsesiv situatia copilului. Nu trebuie neparat sa stii ce a mancat, daca s-a imbracat gros, daca si-a pus caciula, manusile si fularul pentru ca adie un vanticel afara.
Procesul vindecarii este sindromul cuibului gol este renuntarea. Renunta la ideea de a-ti controla copilul, da-i voie copilului sa fie independent, sa se descurce in viata, sa-si croiasca drumul. Acorda-i copilului tau spatiu si nu-l sufoca cu “grija ta”. Lasa-l sa greseasca, asa va invata.
Inainte de a incheia aminteste-ti ca este in regula sa simti ca ai pierdut ceva. Pana la urma timpul trece nedrept de repede uneori si inainte sa-ti dai seama bebelusul tau iubit este acum om in toata firea care pleaca la cuibul sau. Este in regula sa simti o oarecare tristete sau o oarecare frustrare. Insa nu este in regula sa continui in aceasta stare. Sa transformi situatia aceasta intr-un stil nou de viata! Daca simti ca sindromul cuibului gol se agraveaza si nu poti gestiona situatia pe cont propriu, nu intarzia sa ceri ajutor specializat!
Sursa: verywellfamily.com