Furia este esențială pentru adevărata iertare.
Atât de mult din ceea ce ni se spune despre iertare ne învață să evităm emoțiile puternice care apar atunci când suntem răniți sau trădați. Dar aceste emoții puternice sunt cruciale pentru capacitatea noastră de a realiza ce s-a întâmplat, de a simți și de a ne vindeca de ele. Dacă ne evităm emoțiile, evităm vindecarea adevărată.
Relația complexă dintre furie și iertare
Majoritatea oamenilor au fost învățați să nu aiba încredere în furie – sau chiar să o urasca. Este o rușine, pentru că furia ne ajută să identificăm ceea ce prețuim și ne ajută să stabilim limite clare pentru noi înșine și pentru ceilalți. Furia este esențială pentru relațiile sănătoase și pentru o viață interioară sănătoasă.
Dar neîncrederea noastră i-a făcut pe mulți dintre noi să împingă mânia în umbră în timp ce evităm presupusul ei opus: iertarea. Deși iertarea poate părea a fi mult mai drăguță decât furia (și poate fi, dacă furia ta este explozivă sau complet suprimată), iertarea care evită furia (și alte emoții puternice) ne poate prinde de fapt.
Relația simplificată dintre mânie și iertare este cam așa: mânia este rea și iertarea este bună. Dacă ierți pe cineva care te-a rănit sau trădat, ești bun. Dacă ești supărat pe ei, ești rău. Iartă și uită și vei fi vindecat. Rămâi supărat și vei fi bolnav.
Așadar, iertarea și mânia sunt puse ca forțe opuse – bine și rău, corect și greșit, reusit și eșuat. Cu toate acestea, dacă privim relația dintre furie și iertare într-un mod mai profund, găsim ceva infinit mai complex.
Citeste si: Managementul furiei. Cum să îți întelegi și controlezi furia?
Mânia și iertarea sunt parteneri
În realitate, furia și iertarea lucrează împreună (și adesea în același timp) în orice proces real de vindecare. Deși mânia și iertarea pot părea a fi forțe opuse, ele sunt de fapt parteneri complet egali în călătoria către vindecare. Fiecare își are locul său și fiecare poate continua doar cu sprijinul celuilalt.
Iertarea nu este o emoție și nu poate lua locul uneia. Este o decizie luată de întregul tău sine după ce adevărata ta muncă emoțională a fost făcută. Nu poți trece la iertare până când emoțiile tale te mută în mod conștient prin necaz, pentru că emoțiile tale sunt singurele lucruri din psihicul tău care pot muta energiile, amintirile și dezechilibrele în conștientizarea ta. Corpul tău îți poate reține durerea, iar mintea și spiritul tău își pot aminti durerea, dar până nu știi ce simți în legătură cu durerea ta, nu vei putea să o descoperi și să o rezolvi.
Iertarea adevărată nu este un gest politicos și lacrimogen, făcut cu capul plecat și mâinile încrucișate cu modestie. Iertarea adevărată nu ar spune niciodată: „Văd că ai făcut tot ce ai știut și te iert”. In niciun caz!
Iertarea reală are o abordare complet diferită a subiectului.
Iertarea reală nu oferă scuze pentru comportamentul necorespunzător sau abuziv al altor persoane.
Iertarea adevărată spune: „Văd că făceai ceea ce a funcționat pentru tine în acel moment, dar nu a funcționat niciodată, niciodată pentru mine!”
Iertarea adevărată nu își spune că fiecare face întotdeauna tot ce știe, pentru că este absurd. Întotdeauna faci tot ce poți? Desigur că nu!
Toți facem greșeli și toți facem lucruri de care nu suntem mândri. Iertarea adevărată știe asta; nu se instalează ca un avocat chinuitorilor din viața ta. Nu oferă scuze pentru comportamentul perturbator al celorlalți – pentru că acest tip de prostii nu face decât să iti sporească durerea.
Iertarea adevărată spune: „Văd că făceai ceea ce a funcționat pentru tine în acel moment, dar nu a funcționat niciodată, niciodată pentru mine!”
Iertarea adevărată știe că a avut loc o rănire adevărată; prin urmare, degetele trebuie îndreptate astfel încât să poată avea loc o mișcare reală prin procesul de suferință și vindecare.
Când acea mișcare adevărată a fost făcută, iertarea reală te ridică de pe pământ și mărturisește: „Nu mă mai poți răni! S-a terminat și sunt liber! Nu ai putere în viața mea!”
Iertarea adevărată iti poate reseta granițele în moduri sănătoase
Iertarea reală este un proces care creează adevărate separări de chinuri și agresori, iar despărțirile adevărate necesită aplicarea adecvată a furiei care restaurează limitele, altfel nu vor însemna nimic.
Când granițele tale susținute de furie vor fi restabilite, iertarea va fi la fel de ușoară. Iertarea duce în mod natural la restabilirea onorabilă a stimei tale de sine. Mânia și iertarea nu sunt forțe opuse; sunt parteneri complet egali în adevărata vindecare a sufletului tău.
S-ar putea ca cealaltă persoană să nu se fi schimbat și nici situația inițială, dar tu te vei schimba. Furia ta va completa ciclul și te va muta într-o nouă poziție de forță din care poți ierta cu adevărat.
Cu toate acestea, dacă încerci să treci la iertare înainte ca granițele tale să fie restaurate, iertarea va fi incompletă. Încă te vei plimba cu găuri în psihicul tău.
Citeste si: Cum sa ierti? 6 tehnici concrete sa poti ierta mai usor. DOUA rugaciuni puternice de iertare si dezlegare
Când iertarea este o evitare a furiei
Când oamenii aud că iertarea este bună și mânia este rea, ei fac, în general, primul tip de iertare delicată, in care se înclină capul. Arată sfânt în exterior, dar are efecte foarte rele în lumea interioară. Iertarea efectuată din obligație face două lucruri: scuză comportamentul celorlalți și ne reduce capacitatea de a fi conștienți și prezenti cu durerea pe care o simțim cu adevărat.
Când ne grăbim să iertăm, ne pierdem legătura cu rănile noastre originale.
A ierta înainte de a ne angaja pe deplin cu rănirea noastră doar scurtează procesul de vindecare. Ne spunem că am terminat pentru că am iertat, dar rana și toate emoțiile asociate se mișcă doar în umbră. Durerea se duce în subteran – și apoi se împrăștie.
Am văzut, de exemplu, oameni care își iartă tații din sentimentul de obligație și apoi au neîncredere în toate figurile de autoritate sau creează relații periculos de apropiate cu oameni care se comportă la fel ca tații lor. Furia se îndepărtează de tatăl lor și apoi curge prin viețile lor.
Am văzut oameni care își iartă bunicile înainte de a-și simți cu adevărat furia și de a se vindeca, și apoi urăsc toate femeile sau toate semnele femininului matur sau intră în relații și locuri de muncă care imită exact atmosfera emoțională din primii lor ani de viata. Din nou, bunica este protejată într-o anumită măsură, dar individul și lumea în care locuiesc devin cu totul toxice.
Când iertăm înainte de a termina de simțit efectele experiențelor noastre dureroase, ne îndepărtam artificial privirea de la evenimentul sau persoana reală. Ne pierdem conexiunea cu realitățile noastre emoționale și cu rănile pe care le purtăm, iar apoi acele răni trec și se zbat necontrolate de-a lungul vieții noastre.
A ierta înainte ca rănile noastre să se vindece nu creează decât mai multe răni.
Emoțiile sunt puterea noastră de vindecare – iar emoțiile profunde pot duce la o vindecare reala
Lucrând cu emoțiile noastre profunde și învățând limba lor, ne restabilește concentrarea și echilibrul. Cu ajutorul emoțiilor noastre, rănile noastre nu sunt tragedii fără sfârșit; sunt portaluri specifice prin care ne putem descoperi adevărata rezistență și putere.
Acest lucru este valabil mai ales pentru persoanele care au fost rănite profund, mai ales în copilărie.
Iisus a spus că ar trebui să iertăm de șaptezeci de ori șapte momente și nu cred că a vrut să spună că ar trebui să găsim 490 de oameni care să acționeze împotriva noastră ca să ii iertam. Cred că Iisus încerca să ne spună că rănile adânci necesită mai mult decât o singură trecere prin iertare înainte de a fi cu adevărat vindecate.
Așadar, iertarea devine o practică în sine.
În primul rând, s-ar putea să iertăm după o criză de furie canalizată în mod corespunzător și ne vom recupera granițele – mânia noastră autentică și onorată ne va ajuta să ne redescoperim puterea și separarea.
Apoi, s-ar putea să iertăm după o criză de panică binevenită în mod conștient și ne vom recupera instinctele de salvare a vieții – panica noastră sinceră și binevenită ne va ajuta să devenim mai siguri și mai sănătoși în fiecare zi.
Apoi, s-ar putea să iertăm după o criză de durere profundă și, trezindu-ne inimile zdrobite, vom redeveni capabili să iubim, chiar și în ciuda durerii și a trădării.
Am văzut acest proces desfășurându-se de atâtea ori la supraviețuitorii traumei copilăriei, ale căror răni tind să se învăluie în psihicul lor. Întotdeauna sugerez ca acești oameni să meargă la bibliotecă și să găsească cărți despre procesele de dezvoltare care au avut loc în momentul traumei lor. Este o lectură fascinantă, deoarece trauma timpurie se insinuează în procesele de învățare și socializare ale supraviețuitorilor.
În funcție de vârsta lor la momentul traumei, oamenii ar putea avea răspunsuri la traume, învârtite în abilitățile lingvistice, în comportamentele lor alimentare sau în capacitatea lor de a se atașa și de a aparține.
Pentru supraviețuitorii traumei din copilărie, procesul de iertare poate fi destul de lung, deoarece trauma crește odată cu ei. Nu există un episod decisiv de iertare; în schimb, iertarea este un proces treptat de întărire, relaxare și de desfacere în continuare și așa mai departe.
Acest proces gradual îi ajută pe supraviețuitorii traumei să-și separe sinele esențial de comportamentele lor traumatice. Emoțiile lor autentice îi conduc în adevăratele lor dificultăți și apoi îi ajută să se restabilească la totalitate.
Iertarea adevărată este o călătorie intensă către vindecare
Nu există scurtături, tehnici magice și hărți de parcurs pentru iertare. Este un proces de realizare a sufletului și de vindecare a culturii care necesită acceptarea tuturor emoțiilor. Iertarea reală eliberează oamenii, îi împușcă înainte în conștiință și nu poate exista fără furie adevărată, durere adevărată, panică adevărată și integritate emoțională deplină.
Lucrând cu pricepere cu emoțiile noastre ne permitem să ajungem întregi în centrul sinelui nostru – și din acel loc de echilibru restaurat, iertarea este un lucru natural și simplu.
Mânia și iertarea nu sunt dușmani înrădăcinați; ele sunt aspecte esențiale și de neînlocuit ale procesului de vindecare completă și restabilire a întregului sine, iar acest proces poate fi întreprins doar într-un mod plin de suflet.
Sursa: karlamclaren.com
foto: Depositphotos.com