Probabil ca nu intelegem ce inseamna sa simti credinta cu adevarat pana nu avem anumite experiente ale contactului cu lumea divina care ne reseteaza complet tot ce credem ca am sti despre ce inseamna scopurile vietii.
Multa lume se duce la Prislop, la parintele Arsenie Boca, mai exact la mormantul sau, pentru a gasi alinare, pace, vindecare, intelegere sau pur si simplu pentru a se regasi. Un drum la Parintele iti poate schimba total viata. Aparent nu se intampla nimic iesit din comun insa totul se modifica la nivelul lui “a fi”. Cand te duci esti cineva, cand pleci esti altcineva. Ca stare, ca suflet, ca intelegere a ce conteaza cu adevarat in viata. Iar acest lucru se poate intampla in doar jumatate de ora de contact cu miracolul numit Prislop.
Drumul din Bucuresti dureaza in jur de 6 ore si trece prin Pitesti, Valea Oltului, Sibiu, iar destinatia finala este Hateg (sau Hunedoara).
O data ajuns acolo, descoperi o zona incredibil de frumoasa si de pura, cu oameni blajini, dealuri verzi si munti falnici, mancare traditionala excelenta si mai ales o stare de pace si liniste pe care agitata noastra capitala nu o mai ofera demult.
Din Hateg pana la Prislop sunt 15 kilometri strabatuti printre casute si pensiuni, dealuri si drumuri serpuitoare prin paduri.
Noi am facut aceasta calatorie in luna iulie 2014.
Pe masura ce ne apropiam de intrarea la manastire, soarele finalului de zi parea ca ne saluta intr-un mod ghidus si jucaus, proiectand pe cer jocuri de lumini si culori incredibile.
Intrarea la manastirea maicutelor se face cu reguli stricte: telefoanele mobile trebuie sa fie inchise, fotografiatul si pozatul la mormantul sfant sunt interzise iar tinuta vestimentara trebuie sa fie decenta, respectiv femeile nu au voie in pantaloni si cu capul descoperit iar barbati nu au voie decat cu pantaloni lungi.
Intreaga zona este ca un parc impecabil, mai exact este desprinsa din Rai. Curatenia intretinuta de maicute este desavarsita; mirosul dealurilor si a fanului proaspat cosit iti readuc dorul copilariei iar linistea pioasa pe care musafirii o traiesc te face sa simti inca de la intrare prezenta a Ceva sau Cineva cu mult mai mare ca tine in fata caruia nu poti decat sa te inclini.
Citeste si: Minuni la mormantul parintelui Arsenie Boca
In bisericuta mica de la Prislop se primesc acatiste care sunt citite de parintele Nifon, un mare spirit vazator de duh sfant, ce stie ce gandesti, ce simti si de ce ai venit acolo.
In partea dreapta a bisericii este un izvor cu o apa incredibil de dulce dar si apa sfintita, agheasma mica, pe care credinciosii o iau ca sa o bea dimineata pe stomacul gol. Maicutele spun ca aceasta apa sfintita are puteri foarte mari de protectie de cel rau, in special daca crezi in ea.
Stand de vorba cu una din maicutele locului, ii spuneam: Maicuta, parca imi e si rusine sa tot cer, desi lista de dorinte este lunga, ca la fiecare. Simt nevoia doar sa multumesc pentru tot ce sunt si am, pentru copil, pentru familie, pentru viata.
Iar maicuta imi raspunde: stiti care este una din cele mai bune rugaciuni, spunea Parintele?
Intai de toate, sa incepeti rugaciunea spre Dumnezeu Tatal ceresc si Maica Domnului, apoi o adresati Parintelui Arsenie. Iar in rugaciune sa cereti aceste 4 lucruri trebuincioase unui suflet sanatos: sa vi se ierte pacatele facute cu voie sau fara de voie si sa vi se dezlege orice facatura a celor rai, apoi sa primiti acoperire de tot raul, apoi sa vi se mijloceasca obtinerea de pace sufleteasca si har, apoi sa vi se pastreze loc de mantuire si lumina in imparatia cerurilor. Harul este cel mai important dar pe care cineva il poate primi. Harul este cel care te face sa traiesti fiecare zi ca pe o sarbatoare si bucurie chiar daca unele zile sunt mai grele ca altele. Harul te face sa te simti conectat permanent si sa simti ca nu esti singur.
Cu aceste ganduri si cuvinte in minte si suflet, ne indreptam spre zona de deal din spatele bisericii unde se afla mormantul parintelui Arsenie Boca si a maicutelor de la Prislop trecute la Domnul.
Acolo, totul e diferit. Brazii sunt de un albastru incredibil, florile sunt la ele acasa iar mirosul este desprins din Rai, amestec de brad, foioase si flori de tot chipul.
Reusesc sa fac cateva fotografii mai departe de mormantul sfant, intrucat acolo nu este permis. Intr-una din fotografii imi apare o lumina alba coborata din cer. Sa fie raza de soare sau semn de la parinte ca este cu noi? Dat fiind ca era aproape 8 seara iar alte fotografii facute chiar in mijlocul unor zile cu soare din belsug si cu acelasi aparat foto nu au avut parte de aparitia luminii albe intense, aleg sa cred ca este un semn de Sus. Iar cu credinta fiecaruia nu te pui: In ceea ce crezi, creezi si traiesti.
Intr-o liniste desavarsita, oamenii stau la rand. Cei ce coboara, povestesc din experientele lor de la mormant sau din cele traite alaturi de parintele Arsenie pe care l-au cunoscut din timpul vietii sale. Sunt multi oameni veniti sa aduca multumire parintelui pentru felul in care li s-a schimbat si linistit viata dupa intalnirea cu el, chiar si de dincolo.
Deja e de notorietate sa intalnesti oameni care povestesc lucruri incredibile, miracole considerate de lumea noastra, de la rezolvari de situatii disperate la vindecari spectaculoase. Acolo e tara minunilor cu adevarat.
Te mai poate interesa si: Din minunile, marturiile si sfaturile Părintelui Arsenie Boca
Apropiindu-ma de sfantul mormant, am trait sentimentul clar ca acolo nu e doar un mormant ci ca ma intalnesc cu parintele Arsenie care e prezent printre noi si ne vede si aude pe fiecare, asa cum facea si in timpul vietii sale.
Mormantul este imprejmuit de crini albi si in jur e plin de ghivece de flori pe care credinciosii le aduc ca semn de iubire pentru parinte.
Pe masura ce asteptam la rand, m-a cuprins o emotie foarte mare si am inceput sa plang puternic datorita unei stari pe care pana atunci nu am mai simtit-o in viata mea. Era starea de credinta si iubire total neconditionata, starea in care nu vrei nimic ci doar esti si ai privilegiul sa traiesti cateva clipe in prezenta unui spirit de lumina de o maretie si bunatate incredibila. Nici nu stiu cand am si ajuns in dreptul sfantului mormant si am atins crucea sfanta si pamantul in care florile plantate nu se ofilesc niciodata. Ma uitam la acel pamant din care stiam – conform relatarii unei carti recent editate si scrise de un parinte apropiat de Arsenie Boca – ca la 6 ani dupa moartea sa a tasnit apa valuri valuri din pamant, de a fost nevoie sa fie dezgropat parintele iar osemintele sa fie mutate in alt sicriu. Iar acea apa a fost tamaduitoare pentru toti ce au avut privilegiul de a o atinge. Acum, eram si eu in fata locului minune.
Dupa momentul meu de reculegere care nu a durat foarte mult, intrucat era multa lume la coada, m-am retras intr-un loc ferit sprijindu-ma de tulpina unui brad.
Acolo stateam si priveam mormantul, vorbind cu parintele. I-am spus: “te rog frumos, parinte, nu am reusit sa te cunosc in timpul vietii tale dar simt ca esti ca si viu acum. Te rog, da-mi un semn, vorbeste si cu mine, te rog.”.
La nici 5 minute dupa acest gand – la care, sincer, nu asteptam sa primesc vreun raspuns desi ma consider o persoana credincioasa – iese din zona de brazi din fata mormantului maica sefa responsabila cu florile si cu buna organizare a mormantului parintelui, ia un ghiveci de crizanteme albe de la mormant, se indreapta spre mine direct, imi ofera floarea si imi spune: “primiti o floricica alba, cadou de la parinte, mi-a spus sa v-o ofer”.
Este greu de pus in cuvinte ce am simtit.
Am ramas inmarmurita cu floarea in mana, uitandu-ma cat de multa lume era in jurul meu si in acea clipa eu fusesem cea care a primit acest semn miraculos sub acea forma.
Cu siguranta ca parintele a raspuns fiecaruia in parte conform cu cererea sau credinta sa. Insa floarea pe care o imbratisam cu putere la piept era dovada clara ca parintele nu doar m-a auzit dar a dorit sa imi arate acest lucru prin ceva palpabil. Ce mai poate fi spus? Acolo cel mai bine este sa simtim fiecare ceea ce Dumnezeu ne trimite sa simtim.
Intr-o stare de parca as fi plutit, in care cu greu mai recunosteam ceva in jur, de parca se scursesera ani si nu minute fata de cand urcasem dealul, am plecat in mirosul imbatator al fanului cosit si trifoiului inflorit, nu inainte de a lua apa sfintita pentru lungile zile ce vor urma pana cand vom reveni la Prislop spre a simti din nou starea unica de iubire unica pentru Dumnezeu si pentru parintele Arsenie.
Daca nu ati fost inca la Prislop, dedicati-va cateva zile si mergeti in Tara Hategului.
In afara de frumusetea dumnezeiasca a locului, familia va avea de o experienta incredibila ce va va uni si mai mult. Copiii nostri merita tot ce e mai bun iar o calatorie in acea zona si o hrana pentru sufletul lor este unul din darurile cele mai de pret pe care noi ca parinti le putem oferi.
Daca va cazati in zona Hategului, iata propuneri de a va petrece zilele libere iar dupa-amiaza spre seara sa mergeti la Prislop la sfantul mormant, fiind mai liber la acea ora :
In zona Sarmizegetusa puteti vizita: Muzeul arheologic, Amfiteatrul roman, Cetatea Ulpia Traiana, Biserica Densus.
In zona Hateg puteti vizita: Rezervatia de zimbri, manastirea Prislop, Cetatea Regia Sarmizegetusa.
In zona Hunedoara: Castelul Corvinilor, Cetatea Devei, Parcul dendrologic Simeria.
In zona Retezat: Valea Raului Mare, Barajul Raul Mare Retezat, Parcul National Retezat, Rotunda, Lacul Bucura.
Maicutele de la Prislop au o vorba: La Parintele Arsenie nu ajungi decat atunci cand esti pregatit.
Dati-va voie sa fiti pregatiti si mergeti sa duceti Parintelui o floare in ghiveci, in dar, macar si pentru a-i multumi pentru cate a facut si face pentru oameni.
El va asteapta daruindu-va o stare de iubire si de credinta autentica cum, poate, nu ati mai trait vreodata in viata si care va va hrani si uda sufletele cu tot ce aveti nevoie pentru a vedea viata exact asa cum este: o sursa de bucurie pentru care sa multumim Cerului permanent, asa cum facea Parintele mereu.
Iata un film documentar minunat despre viata si minunile parintelui Arsenie Boca, ce va va introduce mai bine in starea si emotia specifica intalnirii cu el.
Sa va fie de folos.
Cu dragoste,
Cristina Niculescu
www.sfatulparintilor.ro
Preluarea acestor fotografii nu este permisa fara acordul scris al Sfatulparintilor.ro (pe office@sfatulparintilor.ro).