Trăim într-o lume din ce în ce mai stresantă, motiv pentru care nu a fost niciodată mai important să promovăm rezistența emoțională și mentală la copiii noștri. Nu numai că acei copii puternici din punct de vedere mental sunt mai bine pregătiți să abordeze singuri problemele viitoare, dar studiile au descoperit că ei au, de asemenea, mai multe șanse să fie angajați în propriul proces educativ și în locurile de muncă viitoare.
Greșeli frecvente de parenting
Greșeli frecvente de parenting. O parte din ele.
Nimeni dintre noi care este părinte nu este perfect și oricum, nu despre perfecțiune este vorba… Nici în relația cu propria copii și în niciun alt tip de relație din viața noastră. Dar care sunt unele dintre cele mai întâlnite greșeli în parenting?
1. Minimizarea sentimentelor și refuzul de a le asculta problemele
Copiii trebuie să știe că este sănătos să-și exprime și să vorbească despre emoțiile lor. Când le spunem copiilor lucruri precum „nu fi atât de trist din cauza asta” sau „nu este mare lucru”, le transmitem mesajul că sentimentele nu contează și că este mai bine să le suprimi. Dacă copilul ne arată expresii de teamă în timpul unei furtuni puternice, de exemplu, replica „Știu că ești speriat acum” poate ajuta la confortarea acestuia. Apoi este important să îl întrebăm ce credem că l-ar face să se simtă mai bine. Acest dialog îi învață pe cei mici cum să gestioneze și să facă față emoțiilor atunci când se află pe cont propriu.
2. Comparațiile constante cu cei din jur
Fiecare dintre noi este unic. Această unicitate este definită de o multitudine de aspecte ale caracterului și personalității noastre. Acel sentiment de tragere și împingere a mamelor și a taților între proprii copii și ceilalți copii, definește această generație de părinți. Comparațiile, indiferent de context, minimalizează și rănesc una din cele două părți. Ori, cum mai pot copiii noștri să ajungă să își integreze propria unicitate dacă noi ca părinți ai lor le oferim doar acest mesaj confuz?
Katie Hurley, psihoterapeut din Los Angeles și autoarea cărții The Happy Kid Handbook: How to Raise Joyful Children in a Stressful World, spune: „Am fost condiționați să ne punem întrebări – să căutăm în mod constant informații pentru a ne asigura că ceea ce facem este corect. Din această cauză, părinții sunt într-o stare de neputință învățată.”
3. Întotdeauna salvându-i de la eșec
În calitate de părinți, este greu să ne vedem copiii luptând cu provocările pe care știm că le putem rezolva cu ușurință. În astfel de situații este important să înțelegem că nu este vorba despre noi, ci despre șansa pe care le-o răpim lor de a se descoperi și de a evolua din punct de vedere emoțional
.Eșecul este o mare parte a succesului. Dacă copiilor nu li se oferă niciodată șansa de a învăța lecțiile care vin odată cu eșecul, nu vor dezvolta niciodată perseverența de care au nevoie pentru a se ridica după un eșec, oricât de profund sau insignifiant va fi acesta.
4. Exagerând ideea de a le dărui lucruri materiale, dar mai puțin prezența noastră fizică
Copiii iubesc lucrurile, iar nouă, părinților ne place să le oferim. Dar cercetările arată că, atunci când le oferim copiilor orice își doresc, ei pierd abilitățile legate de puterea mentală, cum ar fi autodisciplina. Vrem ca ei să crească știind că este posibil să obțină ceea ce își doresc, dar nu oricum, ci doar dacă sunt dispuși să lucreze pentru asta. Îi putem învăța pe copii stăpânirea de sine prin stabilirea unor reguli clare pentru lucruri precum terminarea temelor înainte de trecerea pe ecran sau efectuarea treburilor pentru a spori alocația lunară (astfel încât să își poată cumpăra lucruri pe cont propriu, știind că le-au câștigat).
Pe de altă parte, ceea ce este de neprețuit pentru copiii noștri este timpul pe care alegem să îl petrecem cu ei. Pentru ei nimic nu are mai mare însemnătate și pentru relația noastră cu ei, nimic nu este mai important decât modul în care ajungem să ne racordăm unii la alții și pentru ca asta să se întâmple într-un mod cât mai armonios, este nevoie de comunicare, joc, activități împreună etc.
5. Așteptând perfecțiunea și etichetând orice nereușită
Este firesc să ne dorim ca ei să urmărească obiective mari și să fie cei mai bun în toate… Dar oare acest lucru vorbește despre nevoile lor sau despre nevoile noastre? Nu așa funcționează lucrurile. Punerea ștachetei prea înalte poate crea mari sincope în dezvoltarea psiho-emoțională și poate duce la probleme de stimă de sine și de încredere în propriile abilități.
Putem ajuta la construirea puterii mentale a copiilor noștri, asigurându-ne că așteptările pe care le au sunt realiste. Totodată, nereușitele de care au parte trebuie să fie, în primul rând, acceptate de noi pentru că astfel vom reuși să le insuflăm încrederea în noile încercări, chiar dacă se simt dezamăgiți de rezultatele obținute.
Părinții de azi fac totul pentru ca ai lor copii să se simtă auziți și respectați de la o vârstă fragedă… Și asta este pentru ei o prioritate de vârf. Ei vor să fie disponibili din punct de vedere emoțional pentru ei, iar copiii lor să își poată exprima propriile emoții. Pentru ca acest lucru să se întâmple, este nevoie de o foarte bună comunicare, încredere, asumare. A apela la un psiholog sau un psihoterapeut ne poate oferi încrederea că demersurile pe care le facem în relația cu proprii copii sunt cele corecte și care li/ni se potrivesc și de asemenea, ne poate ajuta să înțelegem complexitatea raportului dintre noi și ei.
Articolul integral il gasesti aici.
Clinica Aproape – Permite-ți să fii bine!
Tel: 0722187700
Mail: contact@clinicaaproape.ro
Facebook: https://www.facebook.com/clinica.aproape
foto: Depositphotos.com