Dorinta de intimitate este una primordiala in viata tuturor, iar pe masura ce copiii cresc incep sa simta si ei aceasta nevoie. Creierul lor se dezvolta rapid si capata noi abilitati si interese sociale. De aici apare si nevoia majora de mai mult spatiu si intimitate.
Si pentru parinti aceasta perioada este destul de greu de gestionat pentru ca nu stiu cand este vorba despre intimitate si cand, de fapt, copilul ascunde ceva. Doar ca protejarea anumitor informatii face parte din procesul de dezvoltare. Iar prin acest lucru copiii capata autonomie si independent. Un semnal de avertizare ar trebui sa fie secretomania excesiva.
Legatura dintre intimitate si incredere
Pe masura ce cresc, copiii doresc ca parintii sa aiba incredere in ei si sa fie lasati sa faca singuri mai multe lucruri. Ei vor sa fie considerati maturi, responsabili si independenti. Acest spatiu personal si aceasta incredere acordata ajuta din plin la dezvoltarea si maturizarea lor. Si, mai ales, la stimularea increderii de sine.
Copilul poate incepe sa nu se mai dezbrace in fata parintilor, sa se incuie in baie sau in dormitor, sa discute anumite subiecte doar cu mama si altele doar cu tata. Si exemplele pot continua. Acest lucru contribuie la dezvoltarea independentei, la construirea increderii de sine. Iar parintii trebuie sa aiba incredere in instinctele lor pentru a-si da seama cand e nevoie de intimitate si cand este, totusi, un semnal de alarma. Daca simti ce ceva nu este in regula, ar trebui sa faci investigatii.
Ofera-i spatiu pentru a demonstra increderea
Este foarte important sa le acorzi copiilor aceasta intimitate, dar nu uita ca sunt, inca, necopti si nu sunt pregatiti sa infruntea lumea singuri. Vor avea nevoie de parinti. Caci ei actioneaza rapid, fara sa se gandeasca la consecinte, iar aici intervine parintele care sa-l ghideze si sa-I ofere sprijin. A le acorda copiilor intimitate nu inseamna a le da mana libera sa faca ce isi doresc. Regulile trebuie sa existe in continuare.
Citeste si: Ce sa nu spui niciodata unui adolescent care sufera din dragoste
Cum gasesti echilibrul?
Pentru a determina limita intre a-l sti in siguranta si a-i invada spatiul personal, intreaba-te ce vrei sa afli. De exemplu, este perfect indreptatit sa intrebi copilul unde pleaca si cu cine, la ce ora vine acasa, dar este invadarea spatiului personal sa-l intrebi ce au discutat acolo. Desigur, copilul poate vrea sa-ti povesteasca, dar nu trebuie sa te superi daca nu-ti spune decat doar o anumita parte.
Alte elemente care pot fi incluse in acordarea intimitatii sunt:
- consultul medical
- cererea permisiunii sa umbli in lucrurile copilului
- ciocanirea la usa camerei lui inainte de a intra
- neverificarea telefonului/tabletei/laptop-ului etc.
- neverificarea jurnalelor
- respectarea conversatiilor private cu colegii.
Responsabilitatea si intimitatea
Oferirea intimitatii este foarte strans legata de cat de responsabil este copilul. Cu alte cuvinte, cat de bine se descurca la scoala, cat de bine isi face temele singur, cat de bine se ocupa de treburile casnice cu care este responsabil. Daca face aceste lucruri fara sa fie nevoie de interventia ta si fara sa se planga, atunci, cu siguranta il poti acorda mai multa libertate.
Cu cat copilul este mai sincer si respecta limitele, cu atat poate fi lasat liber. Insa atunci cand copilul incalca increderea acordata, atunci va trebui limitata libertatea.
Intimitatea in spatiul online
Pentru ca spatiul online presupune diverse pericole, trebuie discutat foarte mult despre aceste aspecte. Copilul tau trebuie sa inteleaga ce informatii si ce fotografii poate expune in spatiul online. De asemenea, ar trebui sa ii ceri permisiunea inainte de a redistribui in online ceea ce el a postat in feed-ul propriu. Ca si in cazul celorlalte tipuri de intimitate, si intimitatea online se acorda in urma responsabilizarii copilului in acest sens.
Nu rata nici: Esti parinte de adolescent? Grea provocare! 10 ponturi cum sa o scoti la capat
Cand trebuie limitata intimitatea?
Limitarea intimitatii nu este sinomima cu spionarea copilului. El trebuie sa stie ca de fiecare data cand este in joc siguranta si sanatatea lui fizica si emotionala vei interveni. Si trebuie intervenit ori de cate ori simti o schimbare dramatica in comportamentul copilului. Daca este mai abatut decat de obicei, daca plange, daca nu mai da randament la scoala, daca are probleme cu somnul. Daca se opreste brusc din activitatile care odinioara ii faceau placere. Daca incepe sa aiba probleme cu alcoolul sau cu drogurile si alte substante. Chiar si in cazurile enumerate m-ai sus, n-ar trebui sa dai buzna dintr-o data. Initiaza mai intai o conversatie din care sa afli amanunte. Iar daca opune rezistenta, poti propune interventia unui consilier sau psiholog. Mai ales daca se ajunge la subiecte care implica automutilarea sau sinuciderea.
Sursa: erywellfamily.com
Foto: Depositphotos.com